MODIFICARI PE BLOG

Important!
Am mutat linkurile spre ARTICOLELE DE PRESA  in pagina cu acest titlu, iar filmele si cantecele sunt pe pagina  numita  DE PE YOUTUBE SI TRILULIRU

SI MAI IMPORTANT
Am refacut blogul si la aceasta adresa http://comunatulucesti.wordpress.com/    Are alt aspect si continutul poate fi diferit, dar monografia comunei Tulucești este postata in intregime.

Apel

Am o rugaminte: Daca aveti fotografii vechi cu oameni si locuri din Tulucesti, sa le adunam aici ca sa ramana ca amintire de nesters. Va rog sa imi trimiteti fotografii scanate pe adresa tulucesti63@yahoo.com. Multumesc, A C

Diploma de onoare a Judetului Galati - 30 Noiembrie 2012

Atmosferă festivă la CJ: Amelian Chirilă a primit diplome alături de 19 elevi şi un colegiu

Autor:   Nicoleta Onofrei

Publicat Sâmbătă, 01 Decembrie 2012 06:00 http://www.viata-libera.ro/politica-administratie/36805-viata-libera-galati-consiliul-judetului-diplome-amelian-chirila-colegiul-national-vasile-alecsandri-elevi

Consiliul Judeţului a fost darnic înainte de sărbători. La ultima şedinţă, după ce a mutat Muzeul de Artă la scara unui bloc, s-a gândit că nu ar fi rău să îşi mai spele păcatele cu acordarea unor diplome de onoare şi excelenţă. Primul care a fost distins cu atenţia CJ-ului a fost profesorul Amelian Chirilă. Militant pentru păstrarea valorilor istorice, cercetător, autorul „Monografiei Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Galaţi” şi cel care a înfiinţat Muzeul de la Tuluceşti în 1971, Amelian Chirilă a primit o diplomă de onoare. O diplomă a primit şi Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”, de astă dată de excelenţă, pentru împlinirea celor 145 de ani de existenţă. Chiar dacă Nicolae Bacalbaşa avea dubii în vederea acordării diplomei, pentru că, potrivit declaraţiilor lui, 145 de ani nu i se pare o cifră prea rotundă, acesta s-a lăsat înduplecat până la urmă de rezultatele elevilor şi i-a înmânat directorului Colegiului, prof. Vasile Ciuchină, diploma. Diplome de excelenţă au primit şi 19 elevi care au trecut de evaluarea naţională cu media 10. Premianţii sunt Silvia Andreea Taftă, Cristian Victor Morun, Bianca Alexandra Bădescu, Ioana Mincu, Sebastian Andrei Mateiţă, Mihai Dobrin, Andreea Nazare, Ştefana Aicoboaie, Maria Teodora Savin, Valentina Sociu, Roxana Elena Dumitriu, Alexandra Dumitriu, Radu Rusu, Cristina Dinu, Robert Râplea, Bianca Stoian, Ligia Bolcanu, Ana-Maria Fotache şi Radu Toma.

Amelian Chirilă - Monografia Comunei Tulucești

                                                      Amelian CHIRILĂ

                                                                               Monografia comunei

TULUCEŞTI

Revăzută şi adăugită

EDITURA CENTRULUI CULTURAL “DUNĂREA DE JOS”

Galaţi 2012

Coordonator: Profesor Eduard Gabriel Mihalcea

Tehnoredactare: Liliana Grafcenco

Coperta: Doru Adrian Nica

Fotografii: Amelian Chirilă și Centrul Cultural „Dunărea de Jos” Galați

 Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României. CHIRILĂ AMELIAN. Monografia comunei Tulucești. Revăzută și adăugită. Editura Centrului Cultural ”Dunărea de Jos”, Galați-2012.

ISBN 978-606-8374-09-3
908(498 Tulucesti)

CADRUL NATURAL

A.                AŞEZAREA GEOGRAFICĂ

Comuna Tuluceşti este parte componentă a judeţului Galaţi, ce se află situat în partea de est a României, între 45˚25’ şi 46˚10’ latitudine nordică şi 27˚20’ şi 28˚10’ longitudine estică. Limitele judeţului Galaţi, în cea mai mare parte naturale, închid o suprafaţă de 4425 km², care reprezintă 1/9% din suprafaţa ţării.

Revenind la Tuluceşti, comuna este situată în partea de sud-est a judeţului Galaţi, la 12 km de municipiul Galaţi, 45˚35’ şi 45˚45’ latitudine nordică şi 27˚95’ şi 28˚ longitudine estică. Limitele comunei Tuluceşti, în cea mai mare parte naturale, se încadrează în unităţile de relief aparţinând zonei terminale ale Podişului Covurlui (zona Miloş), Mălina, Tuluceşti, Valea Prutului.

2. RELIEFUL

Teritoriul agricol al comunei Tuluceşti se găseşte în proporţie de 60% în Podişul Covurluiului. Acesta, din punct de vedere structural, constituie o unitate de platformă alcătuită din pietrişuri şi nisipuri cu intercalaţii de argile pliocene.

Structura monoclinală, specifică întregului Podiş al Moldovei, a determinat formarea unui relief în general monoton, reprezentat prin poduri largi şi culmi prelungi, separate de văi convergente care au direcţia nord-sud, aşa cum sunt: Valea Gerului, Suhurluiului, Lozovei, Mălinei şi Cătuşei, cu intense procese de pantă. Pe fundul plan al acestor văi, destul de larg şi adesea mlăştinos, şerpuiesc pâraie care, din cauza împotmolirii gurii lor cu aluviuni, se termină de cele mai multe ori prin limane.

În cadrul Podişului Covurluiului se disting trei subunităţi geomorfologice cu caractere proprii. La nord de Oancea-Corod- Ghidigeni relieful se înalţă până la 310 m, în dealul Poleitul (din dreptul satului Rădeşti). Din acest deal se ramifică radiar spre sud o serie de culmi separate de văi consecvente, având o orientare nord-sud. Astfel, de la Băleni se ramifică două culmi: una la vest de comuna Cuca, merge paralel cu pârâul Suhurlui, iar a doua ramură, pe la est de Cuca, se continuă până la Galaţi.

Partea vestică a Podişului, cea de a doua subunitate geomorfologică, delimitată la vest de pârâul Gerului şi la est de Lozoviţa, este fragmentată de văi largi care au spălat pătura de löess de la suprafaţă, până la depozitele Pliocene. Cea de a treia subunitate din est, cuprinsă între Lozoviţa şi Valea Prutului, are relief mai unitar, alcătuit din poduri întinse, mai puţin fragmentate, deoarece văile din această parte (Mălina, Manolache, Cătuşa) sunt mai recente şi au un bazin restrâns.

Restul de 40% a teritoriului arabil al comunei Tuluceşti se încadrează în Câmpia Covurluiului (un pinten interfluvial situat la sud de culmile deluroase ale Podişului Covurluiului) a cărei terasă superioară (care predomină lunca Siretului cu 80-90 m) este dezvoltată la sud de linia comunelor Slobozia Conachi şi Tuluceşti şi se întinde până în dreptul satelor Vameş, Smârdan şi Vânători şi Valea Prutului ce se înscrie ca un culoar lat de 10 km, dezvoltat în lungul râului până în dreptul confluenţei cu pârâul Chineja. În dreptul Galaţiului valea capătă extensiune maximă, cu o altitudine absolută la 6-8m; formele de acumulare şi de eroziune îi oferă o notă aparte, prezentând în sens transversal trei sectoare distincte: sectorul grindului longitudinal de mal, sectorul văii joase de depresiune şi chiuvetele lacustre, prutuleţe (vechi alibi părăsite), grinduri vechi (mai joase) şi la contactul cu versanţii văii un al treilea sector mai înalt, creat din conuri de dejecţie şi depozite deluviale şi coluviale. În zona Tuluceşti- Galaţi Lunca Prutului are o lăţime de 10-11 km. Aici, în afara grindurilor longitudinale de mal, întreaga suprafaţă se caracterizează prin luncă joasă, albii ale unor lacuri de luncă (cu altitudini cuprinse între 2,8-8 m) şi albii de gârle părăsite (prutuleţe).

Aruncând o privire și asupra istoriei Brateșului, amintim ca în urmă cu aproape 40 de milioane de ani, Sudul Europei era scăldat de întinsa mare Tetys, că apoi alte 10 mări au  tălăzuit pe aceste locuri, că între timp a apărut și aproape au dispărut Munții Hercinici, din care au mai rămas doar Munții Dobrogei.

Altitudini de 3-4 metri la punctul Ghimia și balta Somova, de 6-8 metri în bălțile Spia și Dadovu, ne conduc către ideea că Brateșul a fost un lung golf marin ce ținea mult mai spre nord de Tulucești.

Ideea pare să fie susținută și de geograful sas George Reichersdorf¹⁸. Acesta, în anul 1550, a întocmit o hartă a sudului Moldovei și a gurilor Dunării. Harta este valorificată istoric prin consemnarea Galațiului ca localitate notată cu trei turnuri. După părerea noastră marea importanță este însă din punct de vedere geografic. Pe hartă, Prutul intră și iese din Brateș pentru a se vărsa in Dunăre.

Harta lui George Reichersdorf- 1550

De aici se desprind câteva lucruri deosebite:

-          Dacă Prutul se vărsa în golful marin Brateș, atunci grindurile de pe mijlocul albiei Brateșului (Grindul Mare, Grindul Petreasa, Florentul, Plăcinta, Rogoazele, Spia, Tinosul...) s-au format prin depuneri aluvionare aduse de Prut;

-          Grindurile de sub povârnișurile din sânga și dreapta Prutului (Bostanu, Bernea, Cojocaru, Stoica, Grindul Mic...) s-au format prin aluviunile de coastă;

-          Aluviunile danubiene și lanțul hercinic au separat golful de mare, iar aluviunile comune ale Prutului și Dunării au separat râul de lac, Prutul croindu-și altă albie, pe aceleași coordonate de altitudine.

Moise Pacu notează și el: ”vechi și lung golf marin, este cel mai mare lac interior al României... Lungimea 13 km, lățimea maximă 10 km, lățimea minimă 200 m. Brateșul are în el raci și pești în mare câtime”.

Ideea este susținută și de G. Asachi care arată: ”Râul Prut, ... agiungând aproape de amiază a țării, mai înainte de a se revărsa in Dunăre, respinse fiindu-i apele..., formează un lac pronomit Brutis sau Bratiș...Râpa răsăriteană a lacului se mărginia cu codrii Tigheciului, spre amiazăzi se deschidea luciul apelor lacului, unde prin câteva arinișuri și insulițe tufoase se vedeau colibi pescărești, între cari întrețineau comunicațiunea luntrii ușoare”. Despre locul unde-și avea Petru Rareș barca sub dealurile Basarabiei, atunci când se întorcea de la vânătoare, din codrii Tigheciului, găsim notat următoarele: ”...a ajuns la malul lacului, unde îl așteptau barca și un luntraș”, ceea ce arată că Brateșul era până sub povârnișul basarabean.

Activitatea antropică (secarea lacului Brateş) a făcut ca movilele, capurile, grindurile şi o bună parte din albiile gârlelor foarte adânci (Morii, Petreasa) mai au astăzi adâncimi de până la 1 metru.

Pe lângă aspectul pozitiv al secării Brateșului privind redarea terenului pentru agricultură, pe lângă sporirea producției de pește prin creșterea intensivă a peștelui în iazul amenajat, secarea acestuia a avut și un rol negativ. Apa Brateșului era o contrapondere la pânza freatică de sub povârniș și un factor de atragere a norilor în perioada de vară. Odată cu secarea acestuia s-a retras și apa freatică de sub povârniș, iar terenul de deasupra acesteia s-a prăbușit în golul rămas. Așa zisa alunecare dintre Galați și Tulucești este o prăbușire în golul lăsat de apa absorbită de Brateșul în desecare, deoarece nivelul solului de pe Brateș se afla mai jos fața de nivelul apei de sub povârniș.

1. CLIMA

Este influenţată de aşezarea geografică a teritoriului, de relief şi de circulaţia generală a atmosferei, încluzându-se în provincia climatică continentală, ţinutul climei de câmpie, subţinutul climei de lunci şi bălţi. Este vorba de un climat temperat-continental, caracterizându-se vara prin predominarea timpului senin, uscat şi călduros, ca rezultat al continentalizării maselor de aer continental-estice şi mai puţin sudice, sub influenţa valorilor mari ale bilanţului radiativ şi caloric.

Temperaturile se înscriu în media plurianuală calculată pe o durată de 60 de ani, pentru Galaţi fiind de 10˚3’C cu 22˚2’ pentru media lunilor iulie şi -3˚C pentru lunile ianuarie.

Facem precizarea că datorită Prutului, iarna, temperaturile din luncă sunt cu 1˚-3˚ mai scăzute ca pe terasă şi cu 2˚-3˚ mai mici ca la staţia meteorologică din Galaţi. Izotermele lunii ianuarie coboară sub limita maximă a minimei pe judeţ (-4,0˚), iar izoterma lunii iulie are temperaturi medii sensibil mai mari de 22˚C, ajungând în mulţi ani la aproape 23˚C.

Vânturile* predominante sunt cele din sectorul nord-estic, cu o frecvenţă de 19,8%, urmând apoi cele din sectorul nordic cu 16,1%, sud-vestic cu 14,7% şi sudic cu 10%.

Calmul însumează 12% anual, valoarea cea mai mare înregistrându-se toamna, în lunile septembrie şi octombrie.

Precipitațiile sunt de tip continental şi cad în cantităţi foarte variabile, la intervale mari şi neregulate, fiind mai abundente la începutul verii, în lunile mai-iunie.

Valorile medii de precipitaţii se înscriu între 350-380 mm/an, cu mult sub media pe judeţ, situaţie influenţată şi de secarea Brateşului şi defrişarea pădurilor din baltă şi a stufului. Astfel, s-a ajuns în anii 1985-1987 şi la limita de 300 mm/an, fiind printre cele mai sărace din judeţ.

B.                 SOLURILE

Majoritatea tipurilor de sol au roca parentală löessul, mai puţine fiind formate pe argile şi pe marne. La cele mai multe predomină textura nisipoasă şi mai puţin cea argiloasă.

Tipurile de sol întâlnite în perimetrul agricol al comunei Tuluceşti sunt formate din tipuri cernoziomice zonale, castaniu şi ciocolatiu în zona Miloş-Mălina, cernoziom levigat în zona Ghilanu-Lozova-Târnăşoaia, şi frecvent cernoziomurile carbonatice degradate întâlnite pe locurile unde eroziunea n-a acţionat prea mult.

E. VEGETAŢIA

Aparţine în cea mai mare parte pajiştilor stepice cu graminee şi diverse ierburi xerofile, determinate de condiţiile de climă precum şi de substratul litologic, alcătuit din löess.

Predomină grupări de Poa bulbosa (firuţa cu bulbi), Artemisia austriacă (peliniţa de stepă), Cynodon dactylon (pir gros), Festuca Vallesiaca (păiuş), Agropiron Cristatum (pir crestat). Elemente xerofiale pătrund din stepele orientale euro-asiatice cum sunt: Stipa lessingiana (colilia), Adonis wolgensis (ruscuța), Centaurea orientalis (măturica).

Mai întâlnim: Equisetum palustre (coada calului), Cecatoca ipussarenarius (ciulinii), Primula officinalis (ciuboţica cucului), Achillea setaceea (coada şoricelului), Lamium maculatum (urzica moartă), Taraxacaum oficinalis (păpădia), Papaver Rhocas (macul de câmp), Setoria viridis (mohorul), Matricaria chamomilla (muşeţelul).

Vegetaţia lemnoasă este de silvostepă, caracterizată prin prezenţa: Rubinia pseudoccacia (salcâmul), Quercus pedunculiflora (stejarul brumăriu), Prunus spinosa (porumbarul), Rosa Gallica (măceşul), Rubus caesisus (murul), Crataegus monagyna (păducelul).

În zona Brateşului, a gârlelor Belciugul Mare, Belciugul Mic, Curcubeta cresc: Phragmites communis (stuful), Typha angustifolia (papura), Salicetum albae-fragilis (salcia), Plopulus nigra (plopul), Plantage maritime (pătlagina), Nuphar luteum (nufărul galben).

F. FAUNA

Zonei de Sud a Moldovei îi este specifică fauna de stepă şi silvostepă, dominantă fiind prezenţa rozătoarelor, care-şi fac adăposturi şi cămări subterane: Citellus citellus (popândăul), Cricetus cricetus (hârciogul), Spalax leucodon (orbetele, cârtiţa sau căţelul pământului).

Dintre păsări, cele mai frecvente sunt: Coturnix coturnix (prepeliţa), Perdix perdix (potârnichea), Melano coriphocalandra (ciocârlia), Phosianus colchicus (fazanul), Corvus cornix (cioara), Pica pica (coţofana), Paruş lugubris (piţigoiul), Staenus vulgaris (graurul), Luscinia magarhyuches (privighetoarea), Cuculus cantorul (cucul).

Dintre reptile: Elaphe quatuorlineata pallas (şopârla), şarpele de apă, şarpele de casă (natrix natrix).

Ca amfibieni întâlnim: Bufo viridis (broasca râioasa comună), Pelobates fuscus (broasca de pământ).

Pe terenurile înalte găsim: căprioara (capreolus capreolus), dihorul (Vormela perequsua, vulpea (Canis vulpes), mistreţul (Sus scrofa), ariciul (Elinoceus europeus).

Fauna piscicolă este caracterizată prin numeroase specii de peşti, cum ar fi: somnul (Silurus glanis), crapul (Cyprinus carpio), ţiparul (Misgurnus fosilis), roşioara (Scardinius erythrophthalmus), plătica (Abramis brama), carasul (Carassius auratus gibelio), şalăul (Perca fluviatilis), ghiborţul (Accernina cornus), obleţul (Alburnus alburnur), ştiuca (Esos lucius).

*) Lexicon=    vânturi nordice şi nord-estice – numite Crivăţ

                        vânturi sud-estice – Austrul sau Traistă Goală

                        vânturi sudice – Băltăreţul

DEMOGRAFIA

Spaţiul carpato-danubiano-pontic a fost, potrivit izvoarelor istorice şi studiilor de specialitate, intens locuit încă din cele mai vechi timpuri, datorită condiţiilor prielnice fizico-geografice de habitat. Fireşte, de la această constatare generală nu a făcut excepţie nici evoluţia demografică a arealului comunei Tuluceşti care, în particular, a fost influenţată de o serie de factori, între care amintim:

-                      dominaţia otomană (până în anul 1829), care a avut un efect dual: - negativ prin raidurile de pradă (n.n.– menţionate în capitolul ce tratează istoria acestor locuri), care au condus ca în multe alte situaţii la fenomenul de depopulare a satelor, dar paradoxal şi pozitiv, prin faptul că populaţia era scutită în această zonă de plata impozitelor agricole, fiind obligate doar la plata unui impozit în peşte, care potrivit documentelor de epocă reprezenta una din bogăţiile naturale ale acestor locuri;

-                      operaţiunile militare în timpul celor două războaie mondiale (1916-1918 şi 1941-1944) când AREALUL COMUNEI Tuluceşti a fost din păcate inclus în zona teatrului de război, realitate ce a avut un impact negativ conducând la o depopulare a zonei;

-                      apropierea de mediul urban a avut efecte pozitive în plan demografic prin asigurarea dezvoltării economice a satelor componente comunei Tuluceşti, contribuind permanent la atragerea populaţiei din zonele limitrofe şi uneori chiar şi din alte regiuni;

-                      subalimentaţia şi efectele nocive ale unor maladii (malaria, dizenterie, tuberculoza, pelagra) ce au afectat de-a lungul timpului populaţia tânără (nou-născuţi şi copii) şi cea în vârstă a comunei;

-                      politica demografică crescătoare  a regimului comunist până la 1989 şi regresul demografic înregistrat de societatea românească în general, după anul 1990.

Toţi aceşti factori mai sus menţionaţi au condus la o evoluţie fluctuantă a situaţiei demografice privind arealul comunei Tuluceşti care, din punct de vedere cronologic, s-ar prezenta astfel:

În 1770 – o cartografie de la Chişinău menţionează în acest spaţiu existenţa unui număr de 62 de familii, din care peste jumătate (32 de familii) erau birnici (n.n. plătitori de impozite);

În 1885 - într-un raport privind “starea de sănătate a locuitorilor şi a animalelor”, pentru perioada ianuarie-martie a acestui an erau înregistraţi la Tuluceşti un număr de 2346 locuitori.

Din punct de vedere al căsătoriilor şi raportului natalitate-mortalitate, situaţia în epocă se prezenta astfel:

-          La 13 octombrie 1880 Registrul Stării civile al comunei Tuluceşti prezenta pentru lunile iulie-septembrie următoarea situaţie:

-           

Perioada	Cununaţi		Total
	Bărbaţi	Femei
Iulie	3	3	6
August	4	4	8
Septembrie	4	2	6
TOTAL	11	9	20

Vârsta căsătoriţilor varia între 18 şi 25 de ani.²

Sporul natural în primele două trimestre ale anului 1885 rămâne constant (21), după cum urmează:

Trimestrul I – 43 naşteri;

-          6 căsătorii;

-          22 decese (din boală) din care 10 până la vârsta de 3 luni.

Trimestrul II - 43 naşteri;

-          0 căsătorii;

-          13 decese (din boală).

În 1905 – Recensământul General al României înregistra la Tuluceşti un număr de 3339 locuitori, din care 1941 erau analfabeţi, iar 9 aparţineau altor etnii (5 bulgari, 1 rus şi 3 turci).

În decembrie 1912 – populaţia comunei înregistra un număr de 3725 locuitori. Pentru intervalul 1927-1931 statistica realizată de Chiriţă Mândru prezintă următoarea situaţie:

Indice demografic	Intervalul de timp
	1927	1928	1929	1930	1931
Numărul populaţiei la începutul anului	1820	1882	1989	2047	2106
Născuţi vii	111	110	90	109	144
Născuţi morţi	1	-	3	1	1
Locuitori decedaţi	49	31	29	44	29
Populaţia la 31 decembrie	1882	1989	2047	2106	2221
Numărul căsătoriilor	25	18	25	32	18
Numărul morţilor (total)	49	31	29	44	24
Din care
Până la o lună	10	7	3	10	5
Până la 1 an	19	8	9	7	10
Până la 70 de ani	3	5	3	4	4

În 1941 populaţia comunei Tuluceşti era de 3817 locuitori, iar în anul 1948 de 3821 locuitori (potrivit Recensământului comparativ al populaţiei din 1948) ³.

În 1984 – situaţia demografică a comunei Tuluceşti se prezenta în felul următor:

Indice demografic	Total	Bărbaţi	Femei
Populaţia stabilă	8303	4260	4043
Intre 0-15 ani	2825	1462	1363
Intre 16-55 ani	4817	2482	2335
Intre 56-65 ani	651	345	296

N.n.: La o analiză mai atentă observăm că domină segmentul de populaţie tânără a comunei, cu preponderenţă cel masculin.

În 1996 erau înregistraţi la Tuluceşti un număr de 7899 locuitori, din care 3764 bărbaţi şi 4135 femei, situaţie modificată faţă de perioada anterioară anului 1989.

La momentul actual statistica populaţiei comunei Tuluceşti se prezintă conform tabelelor nr. 1 și 2:

 Tabel Nr. 1

POPULAŢIA COMUNEI TULUCEŞTI IN 2003

Localitatea (municipiul, oraşul, comuna)	Populaţia
	Total	Din care:
		Evacuată (E) sau primită (P)	Persoane salariate (categoria A)			Persoane nesalariate (categoria B)						Persoane cu peste 65 ani	Mame cu copii între 0-12 ani	Femei gravide (începând cu luna a V-a)
			Total	Bărbaţi	Femei	Total	Bărbaţi	Femei	Tineri intre 0-19 ani
									Băieţi	Fete
Tulucești	4033		1661	772	889	693	312	381	547	454		573	79	26
Șivița	2485		1162	575	587	263	118	145	260	264		471	50	15
Tătarca	802		343	185	185	123	55	68	81	75		166	9	5
TOTAL	7320		3166	1532	1634	1079	485	594	888	793		1210	138	46

Tabel Nr. 2

POPULAȚIA COMUNEI TULUCEȘTI ÎN 2011

Populația	Localitatea
Categorii	Tulucești	Șivița	Tătarca	Total
Populația stabilă	4044	2311	738	7093
Pop. plecată perioadă îndelungată	173	47	3	223
Total	4217	2358	741	7316

Dacă aceasta a fost evoluţia în cifre a populaţiei comunei Tuluceşti de-a lungul timpului, din punct de vedere al componenţei, se impune precizarea că dacă în linii mari situaţia se înscrie în cadrul general al lumii satului românesc, se regăsesc sub acest aspect şi o serie de particularităţi, cum ar fi prezenţa alogenilor (bulgari, ruşi, turci, evrei) şi a flotanţilor, atraşi de dezvoltarea economică şi resursele naturale bogate ale comunei Tuluceşti.

Din punct de vedere al ocupaţiilor profesionale regăsim la Tuluceşti (ca peste tot în mediul rural) o preponderenţă a agricultorilor (cultivatori de pământ şi crescători de animale), dar şi mici întreprinzători şi comercianţi alături de intelectuali, situaţie demonstrată de o statistică din anul 1939, privind listele electorale cu alegători pentru Camera deputaţilor, după cum urmează⁴:

Ocupaîia profesională	Număr total
Agricultori	372
Comercianți si industriași	6
Intelectuali	22 din care 2 notari 7 învățători 1 moașă oficială 1 preot Cântăreți bisericești 1 șef al stației CFR 1 impegat de mișcare 1 primar 1 perceptor 1 agent percepție 1 brigadier silvic 2 agenți sanitari

Note:

1. Conform dosar Arhivele Naţionale 1/1885 – Situaţii privind starea de sănătate a locuitorilor şi a animalelor;

2. Conform dosar Arhivele Naţionale 1/1880 – Corespondenţă diversă, statistici agricole şi de stare civilă;

3. Amelian Chirilă, op. cit. p. 180;

4. Conform dosar Arhivele Naţionale nr. 3/1939 – Listele electorale pentru Cameră.