Amelian Chirilă - Monografia Comunei Tulucești

                                                      Amelian CHIRILĂ

                                                                               Monografia comunei

TULUCEŞTI

Revăzută şi adăugită

EDITURA CENTRULUI CULTURAL “DUNĂREA DE JOS”

Galaţi 2012

Coordonator: Profesor Eduard Gabriel Mihalcea

Tehnoredactare: Liliana Grafcenco

Coperta: Doru Adrian Nica

Fotografii: Amelian Chirilă și Centrul Cultural „Dunărea de Jos” Galați

 Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României. CHIRILĂ AMELIAN. Monografia comunei Tulucești. Revăzută și adăugită. Editura Centrului Cultural ”Dunărea de Jos”, Galați-2012.

ISBN 978-606-8374-09-3
908(498 Tulucesti)

CADRUL NATURAL

A.                AŞEZAREA GEOGRAFICĂ

Comuna Tuluceşti este parte componentă a judeţului Galaţi, ce se află situat în partea de est a României, între 45˚25’ şi 46˚10’ latitudine nordică şi 27˚20’ şi 28˚10’ longitudine estică. Limitele judeţului Galaţi, în cea mai mare parte naturale, închid o suprafaţă de 4425 km², care reprezintă 1/9% din suprafaţa ţării.

Revenind la Tuluceşti, comuna este situată în partea de sud-est a judeţului Galaţi, la 12 km de municipiul Galaţi, 45˚35’ şi 45˚45’ latitudine nordică şi 27˚95’ şi 28˚ longitudine estică. Limitele comunei Tuluceşti, în cea mai mare parte naturale, se încadrează în unităţile de relief aparţinând zonei terminale ale Podişului Covurlui (zona Miloş), Mălina, Tuluceşti, Valea Prutului.

2. RELIEFUL

Teritoriul agricol al comunei Tuluceşti se găseşte în proporţie de 60% în Podişul Covurluiului. Acesta, din punct de vedere structural, constituie o unitate de platformă alcătuită din pietrişuri şi nisipuri cu intercalaţii de argile pliocene.

Structura monoclinală, specifică întregului Podiş al Moldovei, a determinat formarea unui relief în general monoton, reprezentat prin poduri largi şi culmi prelungi, separate de văi convergente care au direcţia nord-sud, aşa cum sunt: Valea Gerului, Suhurluiului, Lozovei, Mălinei şi Cătuşei, cu intense procese de pantă. Pe fundul plan al acestor văi, destul de larg şi adesea mlăştinos, şerpuiesc pâraie care, din cauza împotmolirii gurii lor cu aluviuni, se termină de cele mai multe ori prin limane.

În cadrul Podişului Covurluiului se disting trei subunităţi geomorfologice cu caractere proprii. La nord de Oancea-Corod- Ghidigeni relieful se înalţă până la 310 m, în dealul Poleitul (din dreptul satului Rădeşti). Din acest deal se ramifică radiar spre sud o serie de culmi separate de văi consecvente, având o orientare nord-sud. Astfel, de la Băleni se ramifică două culmi: una la vest de comuna Cuca, merge paralel cu pârâul Suhurlui, iar a doua ramură, pe la est de Cuca, se continuă până la Galaţi.

Partea vestică a Podişului, cea de a doua subunitate geomorfologică, delimitată la vest de pârâul Gerului şi la est de Lozoviţa, este fragmentată de văi largi care au spălat pătura de löess de la suprafaţă, până la depozitele Pliocene. Cea de a treia subunitate din est, cuprinsă între Lozoviţa şi Valea Prutului, are relief mai unitar, alcătuit din poduri întinse, mai puţin fragmentate, deoarece văile din această parte (Mălina, Manolache, Cătuşa) sunt mai recente şi au un bazin restrâns.

Restul de 40% a teritoriului arabil al comunei Tuluceşti se încadrează în Câmpia Covurluiului (un pinten interfluvial situat la sud de culmile deluroase ale Podişului Covurluiului) a cărei terasă superioară (care predomină lunca Siretului cu 80-90 m) este dezvoltată la sud de linia comunelor Slobozia Conachi şi Tuluceşti şi se întinde până în dreptul satelor Vameş, Smârdan şi Vânători şi Valea Prutului ce se înscrie ca un culoar lat de 10 km, dezvoltat în lungul râului până în dreptul confluenţei cu pârâul Chineja. În dreptul Galaţiului valea capătă extensiune maximă, cu o altitudine absolută la 6-8m; formele de acumulare şi de eroziune îi oferă o notă aparte, prezentând în sens transversal trei sectoare distincte: sectorul grindului longitudinal de mal, sectorul văii joase de depresiune şi chiuvetele lacustre, prutuleţe (vechi alibi părăsite), grinduri vechi (mai joase) şi la contactul cu versanţii văii un al treilea sector mai înalt, creat din conuri de dejecţie şi depozite deluviale şi coluviale. În zona Tuluceşti- Galaţi Lunca Prutului are o lăţime de 10-11 km. Aici, în afara grindurilor longitudinale de mal, întreaga suprafaţă se caracterizează prin luncă joasă, albii ale unor lacuri de luncă (cu altitudini cuprinse între 2,8-8 m) şi albii de gârle părăsite (prutuleţe).