PERFORMANŢELE SISTEMULUI EDUCAŢIONAL

ÎN TULUCEŞTI

 Începem prin a face afirmaţia că întotdeauna corpul dascălilor şi profesorilor ce şi-au desfăşurat misiunea nobilă a educaţiei în Tuluceşti a fost compus din intelectuali serioşi şi caractere integre, ce au constituit adevărate modele pentru locuitorii acestei comune.

 Astfel, competenţa şi dinamismul învăţătorului Georgescu Anton a făcut ca în 1878 şcoala din Tuluceşti să primească titlul de “şcoală model”.

 Un moment de vârf va începe în anul 1898, odată cu venirea în comuna Tuluceşti ca învăţători a soţilor TIŢA şi ŞTEFAN TUTOVEANU, ce şi-au legat numele de şcoala şi de satul Tuluceşti, prin toată activitatea lor şcolară şi extraşcolară. Astfel, în timpul lor, şcoala a fost medaliată de minister. Ea avea cea mai mare populaţie şcolară cunoscută prin împrejurimi, cea mai frumoasă prezenţă şi cel mai temeinic învăţământ. Lângă acestea se mai adaugă faptul că ambele grădini şcolare erau în aşa fel îngrijite şi lucrate, încât Ştefan Tutoveanu a fost delegat ca subrevizor agricol regional, pentru ca să se aibă în totul icoana activităţii soţilor Tutoveanu” ⁴.

O personalitate de seamă în acest domeniu a fost CHIRIŢĂ MÂNDRU, menţionat în această lucrare şi prin contribuţiile aduse la cunoaşterea istoriei acestor locuri.

 Născut la 13 septembrie 1901 în comuna Tuluceşti, termină cursurile Şcolii Normale “Costache Negri” din Galaţi în anul 1920, după care va fi repartizat ca învăţător în satul natal.

 Abnegaţia şi efortul susţinut depus în scopul educării oamenilor simpli de la sate, demonstrat prin activităţile susţinute cu elevii, dar şi cu părinţii acestora, l-au propulsat ca director de şcoală, primul bibliotecar al comunei, primul animator cultural al comunei.

 Partizan al unei pedagogii moderne, va ajunge în conflict cu unii revizori şcolari, drept urmare va realiza un amplu rechizitoriu de 40 de pagini la Consiliul Permanent al Inspectoratului Şcolar. Va susţine comunicări bazate pe constatări proprii şi propuneri pentru o mai bună organizare a şcolii rurale, la Congresele corpului didactic ţinute la Galaţi şi la Iaşi. De asemenea, publică articole despre învăţământul primar în revista “Şcoala şi Viaţa”, şi se va opune alături de D.V. Toni, V. Băncilă, C. Rădulescu-Motru, I. Nisipeanu, unui proiect necorespunzător al legii învăţământului, ce urma a fi supus aprobării Parlamentului României. Termină Facultatea de Matematică a Universității Ieșene și participă permanent la “şcoala de vară” organizată şi condusă de Nicolae Iorga la Vălenii de Munte. În 1934 va fi institutor, apoi director la Şcoala Domnească nr. 1 din Galaţi, ulterior pentru merite va fi promovat ca inspector şcolar.

Fără să putem avea prea multe date, în afara amintirilor unor bătrâni tuluceni, este necesar să reliefăm câțiva oameni deosebiți școliți la școli superioare.

Economistul Bratu Gheorghe a funcționat multă vreme ca Inspector Financiar pentru județele Covurlui și Tecuci din partea Ministerului Finanțelor.

Absolvent al Academiei Tehnice București, Bratu Dumitrache a lucrat în calitate de inginer în industria construcției de avioane, până la război. După război a fost profesor în cadrul Universității Bucureștene.

Absolvent a Academiei Comerciale, Bratu Anton a fost multă vreme contabil principal la Primăria Capitalei. Era preocupat de istorie. Venea adesea la Galați unde studia documente referitoare la istoria Tuluceștiului. A scris o amplă istorie a locurilor care, din păcate, a dispărut înainte de a vedea lumina tiparului. Câțiva bătrâni care au frunzărit-o spun că era un fel de poveste pe câteva sute de pagini.

Profesorul Universitar Doctor în Stiințe Agricole Panait Vasile și-a închinat întreaga viață cercetării.  A urmat cursurile Facultății Agricole în cadrul Universității ”Ion Ionescu de la Brad” Iași unde a rămas pentru tot restul vieții sale. Cerceta, iar rezultatul cercetării îl transmitea studenților săi. A refuzat până și funcția de Ministru al Agriculturii.

Profesor Universitar Doctor Ivanovici Gheorghe.

Două povestiri de viață îl caracterizează perfect. În cadrul Liceului Teoretic ”Vasile Alecsandri” (CNVA) își exersa rolul de profesor încă din anul II de studiu. Atunci când profesorul său de matematică avea ceva de lucru, i se adresa: ”-Tinere Ivanovici, poftim la catedră!” Și tânărul elev își lua rolul în serios. Asculta, analiza, preda.

S-a înscris la facultate la Iași. La vremea aceea, înainte de examen, aveau loc cursuri pregătitoare. În una din zile întâlnește un fost absolvent de liceu cu o cutie de table sub braț. Au intrat în amfiteatru și din vorbă în vorbă au început să joace table. La un moment dat, profesorul, supărat, îl cheamă la tablă. După ce rezolvă problema dată, cere alta. Când o primește spune: ”Această problemă are două căi de rezolvare” și o rezovă pe ambele căi. Profesorul îl trimite la loc și îl roagă să nu mai joace table. În sala de examen el caută alte căi de rezolvare a subiectelor, nu-i ies ideile, își anulează teza și îi spune profesorului: ”Îmi pare rău. Nu mi-a ieșit. Ne vedem la toamnă”. În toamnă a reușit primul pe cele trei locuri rămase neocupate.

 După facultate este recomandat ca asistent la Universitatea Galați. La vârsta de 34 de ani era cel mai tânăr șef de catedră al Universității. La cursurile lui nu existau absențe. Amintindu-și de anii studenției Brânză Mihai ne spunea: ”Profesorul Ivanovici era unic! Întorcea scaunul cu spătarul spre noi și cu coatele sprijinite pe scaun își începea prelegerea. Întotdeauna începea cu viața savantului care a demonstrat teorema a cărei temă o propunea studenților. Cursurile  lui erau cursuri  de matematică, de literatură, de istorie. Nu puteai să nu reții ceea ce ți se demonstra.”

Șoimu Vasile.

Născut în satul Șivița și-a desfășurat întreaga activitate în Tulucești. Cea mai mare parte a fost director al școlii, iar școala avea rezultate deosebite. Era și deosebit de comunicativ pe teme de educație familială, socială, pedagogică. Era atât de iubit de săteni, încât un drum de câteva sute de metri prin sat dura și una-două ore. O amintire a modului său de comportare ne-a marcat pentru multă vreme.

Eram în prima zi de școală, după vacanța de Crăciun, în ianuarie 1948. Domnul Șoimu intră în clasă, pune pe catedră un mic teanc de foi cu fața în jos. Vine în fața clasei, stă câtva timp uitându-se nicăieri și apoi ni se adresează: ”Copii, Măria Sa Regele Mihai nu mai e! Scoateți Citirea și stați liniștiți.”

Apoi, încet, ca într-un ritual, mângâia fiecare carte și o deschidea la prima pagină. Cu mâna stângă apăsa pe cotorul cărții, iar cu dreapta, încet, cu un fel de evlavie, rupea pagina cu Regele Mihai și apoi pe cea cu Regina Mamă Elena. O lacrimă uda pagina următoare. Când a terminat, a așezat foile peste cele de pe catedră, le-a mângâiat de câteva ori  apoi, ca o umbră mișcătoare, s-a strecurat afară din clasă. După un timp, doamna Olimpia Andreescu, cu glas domol, ne zice: ”Copii, asta e! Nu mai avem rege. Haideți sa facem ceva!” Și în ora aceea n-am mai folosit cartea de citire. Era ... ”bolnavă”!

Giurgea I. George

Sub modul de scriere al acelor vremuri, familia Giurgea (Djurja) este prima familie din Tulucești atestată în anul 1552. După școala primară, împreună cu alți trei absolvenți, s-a înscris la seminar apoi s-a transferat la Liceul Pedagogic. Tânărul învățător a lucrat o perioadă la Centrul Raional de Cultură Galați. În această calitate a donat noii gospodării agricole colective înființată în anul 1957 un aparat de radio, lucru rar la vremea aceea.

A terminat Institutul Pedagogic de 3 ani și apoi Facultatea de Filologie a Universității ”Al. I. Cuza” Iași. A fost un bun profesor, dar și un foarte bun director de școală. În timpul conducerii sale școala obținea anual câte 5-6-7 premii la Olimpiadele școlare județene.

Profesorul Ștefan Totolici a absolvit Facultatea de Mecanică a Universității București în anul 1969.  Fănică Totolici a avut o viață plină de activități benefice pentru elevi, pentru învățământ, pentru oameni. A funcționat ca profesor la școlile Foltești, Tulucești, Grupul Scolar Metalurgic Galați, Grupul Școlar de Transporturi Auto Galați, director adjunct la Grupul Scolar Metalurgic și patru ani director la Grupul Scolar Auto. A publicat lucrarea ”Spații vectoriale și aplicațiile lor” și două culegeri de matematică. A fost atât de iubit de oameni și elevi încât într-o zi de ianuarie 2003, pe drumul spre viața veșnică, când mașina mortuară cotise pe strada Brăilei, ultimii însoțitori mai pășeau încet prin fața parcului ”Eminescu”. Erau, credem noi, mult peste 1000 de însoțitori pe ultimul drum.

Profesor-inginer Steriana Bratu (Fata Tuluceană), născută la Tulucești în anul 1940, fiică a lui Ion și Ioana Bratu, n-a avut timp de viața ei personală. Și-a închinat toată viața muncii. Era, în același timp, ingineră textilistă, profesoară conștiincioasă, poet și fată de la țară. La toate punea suflet. În ultimii ani ai vieții, împreună cu mama sa și apoi mai mult singură, îngrijea casa, grădina, animalele. Peste toate însă cea mai mare dragoste a ei a fost poezia. A cântat în versuri familia, satul natal, natura, istoria patriei. Păcat ca s-a stins prea devreme (8.11.2008). Ar fi mai putut scrie...

În poezia ”Cine sunt eu?”, încă din anul 1957, din anii de liceu, se autoanaliza:

”Prin viață trec neobservată,

Cui îi pasă-n lume ca exist?

Tot timpul sunt îngândurată

Si zâmbetul îmi este trist.

Aș vrea să fac în lume mult,

Descoperiri de noi izvoare,

De energii ce zac de mult,

Ascuse-n straturi milenare.

Singură, cu gândurile mele,

Nu știu în cartea vieții ce mi-e scris,

Ascult cântec de valuri în  nopțile cu stele,

Sperând că peste ani voi împlini un vis.”

Stela..., și frații tăi, și noi, ți-am împlinit o parte din visul tău. Zbuciumul sufletului tău a văzut lumina tiparului, în cartea „Prinos” – Fata Tuluceană și, în parte, în prezenta monografie.

Inginerul zootehnist Economu Valentin s-a născut la 28 aprilie 1936 în localitatea Cuza Vodă din Republica Moldova. În vremurile tulburi de dinainte de război, părinții săi, Constantin și Alexandra, împreună cu alți basarabeni, au venit să se stabilească în Tulucești.

După război, odată cu închiderea granițelor, grăniceri și soldați sovietici au venit să-și caute oamenii, să-i readucă la vechile lor vetre. Care aveau atelaje erau avantajați căci aveau mijloc de transport. Ceilalți erau încolonați și, flancați de soldați, au fost repatriați pe jos. Unii, dintre cei veniți, s-au ascuns și au rămas pe loc. Printre alții, Constantin Economu și Radu Tănase.

După ce a terminat liceul, Valentin a urmat Facultatea de Zootehnie din cadrul Institutului”Ion Ionescu de la Brad” din Iași. A funcționat ca inginer zootehnist și șef de fermă în C.A.P.-urile Braniștea și Tulucești și ca Director al Complexului de Creștere Intensivă a Taurinelor Vânători.

Valoarea lui a ieșit în relief în timpul Revoluției din 1989. Când pe la alte C.A.P.-uri lumea pleca, în mod dezorganizat, cu animale, uși, ferestre, atelaje și utilaje, el a pus piciorul în prag. Oamenii au luat animale dar le-au plătit, iar întregul patrimoniu, deși nefolosit, se afla și astăzi în bună stare.

A înființat Sociatatea Agricolă ”Agroind” pe care a condus-o cu pricepere.

Copiii săi, Economu Mihai, Diplomat Doctor Inginer Zootehnist este întreprinzător privat, iar Apostol Economu Viorica, absolventă T.C.M., lucrează în sistemul privat ”Plafar”.

Dobrea M. Victor.

Născut la 31 octombrie 1952 în Tulucești, este absolvent al Colegiului ”Vasile Alecsandri” și al Facultății de Nave și Instalații de Bord al Universității Galați, în anul 1977.

Din prima sa zi de activitate, viața lui este legată de construcția de nave. A fost pe rând Inspector C.T.C., Șef Atelier, Șef Secție, iar din anul 1990 face parte din corpul de directori. Din anul 2001 este Director de Producție al Șantierului Naval ”Damen” Galați.

Din anul 2004 este Consilier Local al Municipiului Galați. În viața sa, în afară de dragostea de nave și de oameni, mai are una de care nu se va lipsi niciodată: pasiunea în cultura florilor și grădinărit. În calitatea sa de Consilier Municipal lucrează la un proiect privind lacul Brateș și împrejurimile Galațiului pentru care caută colaboratori.

Dobrea M. Maricel

Născut la 07.09.1953, termină cursurile Liceului Industrial Metalurgic și Facultatea de Metalurgie din Institutul Politehnic București, specialitatea Instalații si Agregate pentru Industria Metalurgică în anul 1979. Spre deosebire de fratele său, Victor, el și-a închinat priceperea sa oțelului.

Până în anul 1999 a deținut funcții de inginer și  inginer șef la Combinatul Siderurgic Galați. Din anul 1999 este cunoscut în corpul directorilor. A fost Director la Uzina de Produse Lungi până în anul 2003, Director General la TEPRO Iași până în 2004, apoi Director la Uzina Oțelării Refractare și Direcția Proiecte Investiții și Modernizări până în 2010.

A publicat un număr de 4 Lucrări și Expertize, are 4 invenții și inovații aplicate în producție.

A încheia notițele despre frații Dobrea fără a aminti și de soră, nu se poate. Născută la 1 mai 1956, Dobrea Dadu Jenica, a terminat Facultatea Energetică București și este profesoară inginer la Liceul Energetic Râmnicu Vâlcea.

Iată cum doi simpli săteni, Manole și Mitrița (părinții lor) și-au adus contribuția la dezvoltarea Galațiului și nu numai.

Față în față cu familia Dobrea, o altă familie de săteni gospodari, familia Grigoraș cu  alți trei absolvenți ai Școlii Tulucești, care îi fac cinste.

Grigoraș Viorel, născut în anul 1951, terminând Facultatea Mecanică T.C.M. a lucrat permanent la I.M.N.G. și INETOF Galați. Fratele său, Grigoraș Hristache, absolvent al Facultății de Nave Galați, își aduce contribuția sa la dezvoltarea Santierului Naval Oltenița, iar Maria Grigoraș a lucrat ca economist la T.C.I.F. și LOCCONFORT Galați.

Altă familie de simpli săteni ai căror copii fac cinste familiei, comunei și țării este familia Vasile Chirilă.

Larie Chirilă Tița, născută la 23 noiembrie 1957 a terminat Facultatea de Mecanică in cadrul Universității ”Gheorghe Asachi” Iași și masteratul în Resurse Umane la Universitatea ”Al I Cuza” Iași. Bazată pe o pregătire temeinică, a lucrat pe funcții de inginer proiectant, profesor la scoli private de calificare a forței de muncă, șef serviciu personal în unități industriale. În prezent este Șef Serviciu Personal și Dezvoltare Profesională al Universității Ieșene ”Al I Cuza” Iași în cadrul căreia susține și ”Cursuri Resurse Umane”.

Chirilă Nicolae, născut la 19 iulie 1962, a îmbrățișat cariera militară. A urmat toate treptele de invățământ militar, de la Liceul Militar până la Academia de Înalte Studii Militare București. A absolvit Cursul Postuniversitar de Conducere a Marilor Unități de Forțe Aeriene, în urma caruia a obținut funcția de Sef de Birou in Statul Major al Forțelor Aeriene Române.

Felea Chirilă Maricica, născută la 11 noiembrie 1967, termină Facultatea de Stiințe Economice și Administrative ”Dunărea de Jos” și masteratul in Management Financiar și Administrație Publică a Universității ”Danubius”. Lucrează ca Șef de Birou Financiar la Universitatea ”Dunărea de Jos”.

Chirilă Lucian, născut la 31 mai 1977, este absolvent al Facultății de Sociologie ”Dunărea de Jos”. A îmbrățișat și el cariera militară, aflându-se și trei ani in cadrul Trupelor NATO.

Severin Valentin, născut la 14 mai 1950 în comuna Tulucești, este absolvent al Academiei de Inalte Studii Militare, Specialitatea ”Radiolocație” – București și al Cursului Postuniversitar de Luptă Radioelectronică al Academiei Navale ”Mircea cel Bătrân”- Constanța. Are o bogată experiență în domeniul resurselor umane, contabilitate și operare PC.

Pavel Vasile Mariana, născută la 26 iulie 1959 în comuna Tulucești a terminat Facultatea de Medicină Generală în cadrul Universității ”Carol Davila” București, în perioada 1978-1984. A funcționat ca medic primar de medicină internă în cadrul Spitalului Municipal ”Elisabeta Doamna”, în cadrul căruia a fost și director între anii 1999-2002. S-a specializat in Reumatologie, iar în prezent funcționează ca Medic Primar Reumatolog în cadrul Spitalului Județean Galați.

Solomon Constantin.

Născut la 17 ianuarie 1938 în comuna Scânteiești, Ticu Solomon își leagă numele și activitatea de Tulucești. Termină Liceul Pedagogic în 1956, după care se reîntoarce în satul natal. Obținând rezultate deosebite, cu deosebire în activitatea culturală, în anul 1963 este transferat la Tulucești ca director de Cămin Cultural. Pentru continuitate în învățământ are și jumătate de normă la școală. Participă activ la terminarea construcției Căminului Cultural, înființează formații artistice de dansuri, grup vocal, teatru, brigăzi artistice, orchestră de mandoline, caută tineri cu aptitudini muzicale.

Angajează instructori artistici calificați de la Teatrul Muzical și Scoala Populară de Artă. Școlarizează instructori proprii din rândul cadrelor didactice. Este permanent ajutat de soția sa, Solomon Alexandrina, care, școlarizată ca instructor, a instruit formații de dansuri cu tineri și elevi. După 1985 conducerea căminului a fost preluată politic, însă domnul Ticu a continuat să activeze pe ambele planuri: învățământ și cultură. Formația sa de mandoline a fost prezentă în două rânduri la un post de televiziune.

Cele două fiice ale sale i-au moștenit conștiinciozitatea. Lazanu Solomon Mariana, absolventă a Facultății de Limbă si Literatură Română a Universității Ieșene este o profesoară bine apreciată în cadrul CNVA Galați. A publicat cărțile ”Izvorul zânelor” și ”Crotalul diamant”.

Predescu Solomon Mihaela a absolvit Colegiul Național ”Costache Negri” și Facultatea de Drept București. Este Procuror la Curtea de Apel Galați.

Teodorașcu Constanța, născută la 26 februarie 1925, a terminat cursurile Școlii Normale ”Domnița Elena” Bacău, în anul 1946. A funcționat la Scânteiești, Frumușița și Băneasa, după care și-a legat numele de Tulucești. Și-a petrecut anii 1955 și 1956 în temniță comunistă. Dar nu a fost învinsă. Dragostea de oameni o face să fie și astăzi căutată pentru a i se cere sfatul.

Cotloguț Neculai, fiul lui Ionel și Chifolonia, născut în anul 1950 în satul Șivița termină cursurile Liceului ”Vasile Alexandri” în anul 1969.

Se specializează în diplomație și este cunoscut ca lucrător la Ambasada României în Republica Populară Democrată Coreeană.

 În rândul oamenilor de valoare care şi-au adus contribuţii în domeniul educaţional se înscrie şi AMELIAN CHIRILĂ, autor între altele a două monografii ale comunei: “Mărturii de la Brateş” şi “Tuluceşti. Carte pentru tinerii de azi şi de mâine”. Născut la 24 iunie 1939, a absolvit Liceul Pedagogic din Galaţi în 1957. A funcţionat ca învăţător în Vrancea până în 1965 şi ulterior în satul natal Tuluceşti.

Venit în satul natal, paralel cu activitatea  la catedră, a început să studieze istoria Tuluceștiului și a locurilor din jur, a scris numeroase articole in revistele ”Colinda și Dunărea de Jos”, a înființat un valoros muzeu al localității. Presa județeană și națională, atât din perioada democrației cât și de dinainte, a scris articole și a făcut dese referiri la activitatea sa.

”Dicționarul Etnologilor Români” volumul III, descriindu-i activitatea, îl nominalizează între etnologii României.

Printr-o migăloasă cercetare, a scris ”Monografia Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Galați”, lucrare bine primită în lumea presei și a intelectualilor gălățeni.

Activitatea constantă depusă a fost răsplătită și prin acordarea titlului şi insignei de “Învăţător Evidenţiat”.

Brânză Mihai, născut la 21.11.1957, a absolvit Facultatea de Mecanică a Universității ”Dunărea de Jos” Galați. A lucrat o vreme la S.M.A. Tulucești după care, din 1 noiembrie 1990, a îmbrăcat uniforma de polițist. A absolvit apoi Facultatea de Drept la Universitatea ”Dunărea de Jos”, a obținut Licența la Universitatea de Drept București și Masterul la Universitatea ”Titu Maiorescu” București în specialitatea Mediere Drept Penal. Are doua fete, Chipăilă Brânză Oana Cristina, absolventă a Facultății de Drept Administrativ la Universitatea ”Dunărea de Jos”, iar Brânză Mona Camelia este studentă al Universitatea de Medicină și Farmacie Iași, secțiunea de Medicină dentară.

Fratele său, Brânză Leonard, absolvent al Facultății de Horticultură din Universitatea „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, lucrează ca Inginer la Ferma de Cercetări Horticole Breaza- Bacău.

Mănăilă Rotaru Gherghina, născută la 10.02.1947 a absolvit Facultatea de Drept la Universitatea Iași. Este Avocat la Baroul de Avocați din Galați, unde și-a închinat întreaga carieră în slujba dreptății. Fiul său, Rotaru Radu, îi urmează în meseria de avocat, dar și în ”lupta pentru adevăr”.

Mănăilă Neagu Ioana a terminat Facultatea de Psihologie-Sociologie Iași. A lucrat peste 30 de ani în Policlinica C.F.R. Galați. Cei doi copii, Neagu Manuela și Neagu Camil au îmbrățișat și ei profesia de avocat după exemplul din familie.

Mănăilă Gheorghe a absolvit Facultatea de Tehnologie a Construcțiilor de Mașini din cadrul Universității ”Dunărea de Jos” Galați. Din activitățile sale spicuim: Șef Atelier Proiectare Mecanic Șef la IMEH Galați, Șef Mecanic Fluvial și Maritim, Șef District TVM Iași și Consilier Tehnic Societate de Expertize și Audit Financiar. Fiica sa, Mănăilă Ramona, este absolventă a Facultății de Litere-Istorie și Tehnologie a Universității Galați.

Manoilă Virgil este absolvent al Facultății de Agronomie a Universității ”Ion Ionescu de la Brad” Iași. A lucrat cu bune rezultate ca inginer la I.A.S. Frumușița, iar în prezent asigură recolte superioare la Societatea Agricolă ”Agroind” Tulucești.

Albu Emanuel, născut la 13 ianuarie 1952, a terminat Facultatea de Drept din cadrul Universității ”Al. I. Cuza” în anul 1974.

A urmat cursuri în domeniul drepturilor omului la Haga, organizate de Consiliul Europei și Ministerul de Externe al Olandei. A absolvit Colegiul Național de Apărare, Seria a VII a. În anul 1997 a fost numit Secretar de Stat la Ministerul de Interne, iar între anii 1998-2000 a fost Secretar General Adjunct al Guvernului României. Este judecător în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și Conferențiar Universitar Doctor la Universitatea ”Spiru Haret” București. A publicat articole de specialitate în reviste cu profil juridic și social-economic și lucrarea „De la Înalta Curte de Casație la Curtea Supremă de Justiție”.

Sudacov Darie Elena este  absolventa a Facultății de Geografie din cadrul Universității ”Al. I. Cuza” Iași și își desfășoară majoritatea activității sale didactice în școlile Șivița și Tulucești. Prezența sa în Scoala Tulucești va fi bine marcată pentru multă vreme. Atât în funcția de profesor, cât și, mai ales, în cea de director de școală, Elena Sudacov a fost pedagogul care a știut să canalizeze interesul absolvenților spre ceea ce doresc să intreprindă în  viață, a fost prieten și dascăl pentru colegii mai tineri. Și-a îndrumat cei doi copii, fiecare pe drumul ce și l-a dorit, și are în Școala Tulucești un demn, bine pregătit și inimos urmaș. Nora sa, Mirela Sudacov, îi continuă prestigiul la catedră ca profesoară de istorie.

Istudor Dumitru, absolvent al Facultății de Sudură din cadrul Universității ”Dunărea de Jos”, a lucrat ca inginer la Electrocentrale Galați și Inginer Șef la Termo-serv Galați. Performanțele sale sunt legate și de activitatea sportivă. A făcut parte din lotul de caiac-canoe a Clubului ”Dinamo” București. A fost vice-campion și campion național, a îndeplinit criteriile olimpice. În anul 1977 a absolvit cursurile de arbitri de fotbal de nivel de divizie C. Este membru în Comisia Județeană de Fotbal Galați.

Iamandi Istudor Ionica, născută în anul 1956, a absolvit Liceul Pedagogic „C. Negri” Galați. Media cu care a terminat liceul i-a permis încadrarea ca învățătoare direct în municipiul Galați, unde a funcționat timp de 14 ani, până la absolvirea Facultății de Drept a Universității „Al. I. Cuza” Iași. A obținut Masteratul în „Științe Penale” și „Drept Comunitar”, lucrând în prezent ca Procuror în cadrul Tribunalului Galați.

Toderiță Ion, născut la 2 mai 1943, poate, și trebuie să fie catalogat, ca un matematician romantic și plin de literatură.

Absolvent al Facultății de Matematică-Mecanică a Universității București, a predat, a condus și a coordonat activitatea didactică în domeniul Matematicii la nivelul județului, a ieșit în lumea largă prin cărțile sale de matematică și literatură.

A fost profesor și director la școlile Frumușița și Nr. 9 Galați, inspector școlar de matematică între anii 1974-1980, apoi profesor la Liceul de Filologie Istorie și Liceul Economic Galați.

Ion Toderiță va rămâne însă în memoria Galațiului prin operele sale. A scris 7 culegeri și cărți de matematică. 7 cărți de poezie simbolistică, 2 carți de critică literară și 9 romane. Cinci dintre acestea descriu romanțat viața Tuluceștiului (Trilogia ”Amintiri la capăt de vis”, ”Livada de oțetari” și ”Războil lui Puf”). Lucrează în prezent la un nou roman cu titlul provizoriu ”Conacul lui Ciucă”.

După cum am mai scris, satul Șivița nu a făcut  parte din comuna Tulucești decât în scurte perioade. Am nominalizat și mai nominalizăm câțiva absolvenți ai Școlii Șivița:

-          Oprea Costică este medic la Medicina Muncii, iar soția sa, Oprea Ecaterina, este profesoară la Scoala Nr.7 Galați;

-          Sumurduc Vasile, născut în anul 1966, este militar cu gradul de colonel;

-          Codreanu Tudorel, născut în 1965, este Comisar Șef la Poliția Municipiului Galați;

-          Munteanu Ion, născut în anul 1940, a fost Amiral în Marina Militară;

-          Deceanu Gheorghe este lucrător la N.A.S.A.;

-          Hâncu Vasile, născut în 1960, este Ofițer Superior în Marina Română.

                        ***

                 În cadrul ce ni l-am propus privind performanțele sistemului educațional în comuna Tulucești se mai pot spune multe; două-trei cărți ar fi prea puțin. Spațiul, timpul și informația ne obligă să ne oprim.

                 Dorim însă să lăsăm viitorului și cadrele didactice din Tulucești ce funcționează în zilele noastre. Deși nu sunt din Tulucești, vom face scurte referiri la cei doi directori.

                 Teacă Sârbu Irina, născută la 7 februarie 1967 în Iași, este absolventă a Institutului Politehnic ”Gheorghe Asachi” Iași, Facultatea de Tehnologie Chimică, iar în prezent este studentă la Facultatea de Chimie ”Dunărea de Jos” Galați. Funcționează în Tulucești din anul 1990, permanent ca profesor și în două rânduri în calitate de director.

                 Conștiinciozitatea sa este dublată de o pronunțată liniște sufletească și bunătate care o face să se impună fără efort.

                 Școala Șivița este condusă de un cadru didactic care a cunoscut munca în adevăratul și întregul ei înțeles. Profesoara Ani Baroni Trandafir, terminând Liceul Industrial Nr 9 Galați, a lucrat aproape 5 ani ca electrician la I.A.C.M.R.S. Galați și muncitor la Federalcoop Galați. A terminat Facultatea de Litere la Universitatea ”Dunărea de Jos” și Masteratul în Specializarea Traducere și Interpretariat, reușind astăzi să fie un bun profesor, un bun director, dar și un bun interpret și traducător în Limba Engleză. A fost evaluată la ”Nivelul Cadrului European Comun de Referință Pentru Limbi Străine” cu calificativul ”Excelent”.

                 Vom începe succinta prezentare a oamenilor de azi ai școlii cu învățătoarea Răuță Viorica.

                 Acest ”copil al școlii” a făcut de toate. A cântat. A dirijat, a îndrumat, a fost permanent preocupată de viitorul elevilor săi pe care, la invitația Primăriei Notre Dame de Bondeville, i-a purtat gratuit prin Franța în anul 2004. Toate acestea au dat încredere sătenilor care au ales-o consilier al Primăriei Tulucești.

                 Codreanu Răvdan Ionica, absolventă a Liceului Pedagogic, obține rezultate deosebite cu elevii, iar înafara școlii conduce formația de dansuri și instruiește grupul vocal. Fiica sa, Păduraru Codreanu Iuliana, absolventă a două facultăți în  Cluj Napoca și Galați, cu Master în Studii Europene, lucrează în Biroil Teritorial Avocatul Poporului Galați.

                 Chirănuș Croitoru Tatiana, absolventă a Liceului ”Al. Vlahuță” Bârlad, a îmbinat armonios activitatea didactică cu educația celor doi copii ai săi (Chirănuș Marius Claudiu și Niculcea Chirănuș Ana Maria), ambii cu studii superioare. Ana Maria este Master în Stiințe Politice Cluj.

                 Stan Chirănuș Maria, deși a terminat Liceul Pedagogic secția ”învățătoare maistră” a căpătat destulă experiență pedagogică.

                 Petrea Răuță Veronica a reușit ca după terminarea Colegiului Național ”C. Negri” să termine și Facultatea de Administrație Publică Locală.

                 Și dacă, nu cu mulți ani în urmă, grădinița era frecventată de puțini copii și uneori sporadic, astăzi educatoarele Stoica Georgeta, Guțu Artimița, Răuță Ana și Vicleanu Valentina  au scăunelele pline de copii, indiferent de vreme, iar sălile de clasă sunt mici expoziții de material didactic.

                 Datori suntem să amintim și de învățătoarele pensionare Săndulescu Paula, Barbu Valentina și Vasile Stana care și-au închinat viața educației și instrucției a generații și generații de copii.

                 Școala Șivița a ridicat, în timp, un număr de 27 fii ai satului care au îmbrățișat cariera didactică și care au funcționat, în majoritatea lor, în satul în care s-au născut. Dintre cei ce mai slujesc școala și în prezent Nour Apostol Zinica, absolventă a Facultății de Sociologie Psihologie București, nu s-a putut despărți de învățământul primar. Fiica sa, Nour Diana, este studentă la Coventry Master Birmingam- Anglia. Va fi un pictor deosebit. Birourile PrimărieiTulucești îi expun parte din tablouri, iar șeful de catedră al Universității Engleze i-a făcut cadou pânză pentru tablouri mai mari și a introdus-o într-o expoziție colectivă. Nour Andrei, elev al Colegiului ”V. Alecsandri” a obținut ”Certificatul Goethe” pentru Germania.

                 Învățătoarea Lefterache Sumurduc Marioara, născută la 17.04.1962 a deținut și funcția de director de școală. Copiii săi, Lefterache Claudia, studentă la Marketing și Relații Internaționale, iar Lefterache Elena studentă la Facultatea de Limbă Engleză Franceză a Universității ”Dunărea de Jos”.

                 Educatoarea Nițu Ciobanu Ioana are un copil student la A.S.E. București.

Rezultate notabile obțin și învățătoarele Grecu Angela și Năstase Șoimu Niculina.

Educatoarea Teodor Șoimu Linica este absolventă a Facultății de Psihologie, iar în satul Tătarca își desfășoară activitatea educatoarea Ocheșelu Valerica care, de 40 de ani, funcționează numai în satul în care s-a născut, la fel ca și Oprea Budescu Valerica, fostă educatoare și directoare la Grădinița Șivița.

B. ACTIVITATEA CULTURALĂ ÎN TULUCEŞTI

                  Spiritul modern, de factură europeană, se va manifestă aşa cum am mai arătat, odată cu politica reformatoare realizată în timpul domniei lui Alexandru Ioan I-ul (1859-1866) ce şi-a pus amprenta şi în mediul rural.

                  Forma de manifestare era diferită, cuprinzând sărbătorile populare şi religioase (gen hramuri), sau conferinţe “populare” (la care ştim că în 1869, “în vacanţa de Paşti” participa învăţătorul Mironescu), cu tematică diferită, cum a fost cazul celor susţinute la Tuluceşti de domnul C. N. Mihăilescu, ce vizau: “grădina şcolară, industria casnică, îmbunătăţirea raselor de vite, ţesătorie națională, lăptărie, pomologie, albinărit, formarea muzeului de arte naţionale”⁵.

                  Sfârşitul Primului Război Mondial (1914-1918) şi realizarea Marii Uniri din 1918, vor accentua procesul de reconstrucţie a societăţii româneşti. De acum, satul începe să-şi contureze un centru civic, unde alături de piaţă şi de biserică, apar edificii ca primăria, căminul cultural, şcoala, prăvălia, cârciuma şi monumentul eroilor.

                  În această perioadă, un element care a contribuit la calitatea actului cultural, l-a reprezentat activitatea desfăşurată de Institutul Social Român, care, prin aşezămintele culturale patronate în majoritatea satelor, a contribuit la revigorarea demersului cultural.

                  La Tuluceşti, Institutul de Sociologie Român condus de reputatul D. Gusti, s-a implicat prin “echipa regală” (formată din 10 studenţi) în perioada mai-septembrie 1937, la realizarea recensământului populaţiei comunei.

                 Într-o carte editată de Fundaţia Culturală Regală “Principele Carol”, unul din echipieri, Constantin I. Gheorghe, descrie programul zilnic al echipei: “În fiecare dimineaţă ridicăm steagul, zicem o rugăciune şi un cântec şi pornim apoi cu recensământul”⁶.

                 În afara operaţiunilor legate de recensământ, studenţii au organizat elevii, premilitarii în echipe care au desfăşurat acţiuni edilitare: tăierea spinilor din jurul satelor, amenajarea platformelor comunale pentru gunoi, curăţarea mormintelor şi aleilor din cimitir. Deasemenea, au organizat coruri cu sătenii şi şezători duminicale cu tinerii.

                 La 15 martie 1924- biblioteca “V. A. Urechia” din Galaţi va transfera un fond de carte la Tuluceşti, înfiinţând o filială în această comună. Defapt, un mod frecvent de a petrece timpul liber, indiferent de starea socială, era cititul presei, şi chiar participarea la diferitele concursuri organizate de ziare. Printre publicaţiile la care erau abonaţi locuitorii comunei Tuluceşti, amintim: “Pe căile străbunilor” şi “România administrativă”.

                 În epocă, principalul animator cultural a fost CHIRIŢĂ MÂNDRU, care în intervalul 1923-1924 a susţinut un număr de 9 conferinţe sau recenzii din lucrările sociale ale vremii, care au condus în 1927 la numirea sa ca “Responsabil al Centrului de Propagandă Culturală” Tuluceşti.

                 În primăvara anului 1937, ia fiinţă căminul cultural “Petru Rareş”, la iniţiativa unui grup de învăţători. La Congresul Căminelor Culturale ce a avut loc la Bucureşti în 1938, delegatul comunei Tuluceşti a fost Gaiu Gheorghe. Un moment de apogeu l-a constituit “Prima Conferinţă Administrativă a Judeţului”,  prezidată de prefectul G. Teodorescu  la Tuluceşti, pe 27 martie 1940.

                  În cadrul programului artistic consacrat acestei conferinţe a participat şi subcentrul de pregătire militară Tuluceşti.

                 Între 1964-1983, activitatea culturală din comună cunoaşte o perioadă de vârf, prin aportul învăţătorului Constantin Solomon, formaţia de teatru a căminului cultural ocupând locul I pe judeţ, locul II şi medalia de argint pe ţară. O altă personalitate în domeniul culturii este învăţătorul Amelian Chirilă, care a înfiinţat “Muzeul de Istorie” al comunei şi grupul folcloric “Rapsozii Brateşului” al bătrânilor din Tuluceşti. În calitate de redactor-coordonator al monografiei “Tuluceşti. Carte pentru tinerii de azi şi de mâine”, abordează într-o manieră de specialist etnografia şi folclorul zonei. Lucrarea “Mărturii de la Brateş”,  cuprinde legende, vechi cântece de la Brateş, amintiri, articole, povestiri, creaţii folclorice însoţite de melodii. Este unul din iniţiatorii manifestării folclorice “La stâna din deal” şi “Toamna la Brateş” şi participant activ la toate manifestările culturale ce au loc în comuna Tuluceşti.

 

  NOTE

1.  A.         Chirilă, op. cit., p. 157

2.  Conform dosar Arhivele Naţionale, dosar 4/190 - Recensământul copiilor de vârstă şcolară din comuna Tuluceşti şi alte situaţii privind activitatea şcolară;

 3. Conform Arhivele Naţionale, dosar 4/1903

4.  A.         Chirilă, op. cit., p. 160

5.  Conform Arhivelor Naţionale, dosar 4/1903 - ordinul prefectului judeţului Covurlui, nr. 5710/17 mai 1903

6.  Amelian Chirilă, op. cit., p. 196

VIAŢA ECONOMICĂ

Sub acest aspect, încă din cele mai vechi timpuri (n.n. - din preistorie), descoperirile arheologice au atestat ca ocupaţii de bază pentru locuitorii acestei zone, culesul, vânătoarea, pescuitul, ulterior creşterea animalelor, cultivarea plantelor, meşteşugurile casnice (olăritul, ţesut-cusut), sau metalurgia (prelucrarea metalelor).

În fapt, viaţa economică în mediul rural a avut întotdeauna la bază agricultura cu cele două ramuri principale ale acesteia: cultivarea plantelor (grâu, secară, porumb, orz, ovăz, legume, pomi fructiferi, viţă de vie) şi creşterea animalelor (păsări, bovine, cabaline, ovine), completată în cazul tulucenilor de pescuit, comerţ, mica industrie.

Apropierea de orașul Galați, unde sătenii vedeau un nivel de trai deosebit de al lor și unde-și puteau valorifica surplusul de produse, i-a determinat să își dorească și pentru familiile lor un trai mai deosebit.

Brateșul, cu bogăția sa de pește, păsări și furaje pentru animale a atras atât populație săracă din județ, cât și negustori și proprietari de pământuri.

Spre deosebire de alți moșieri care-și bazau îmbogățirea numai  pe exploatarea pământului și a populației, la Tulucești aveau loc experimente și cercetare științifică. Astfel, sfătuiți de primarul comunei Luca Gheorghiu, la 15 martie 1927, un număr de 40 de săteni cer prefectului să se constituie în asociație pentru a munci, în arendă, pământul disponibil rămas de la împroprietărirea din 1921. Acțiunea este popularizată la scară națională prin ”recensământul populațiilor și gospodăriilor” din anul 1931. Sătenii din Șivița înființează și ei, la 28 noiembrie 1937, ”Asociația Agricolă Bunii Gospodari”. Prin Hotărârea 2349/1939 se irigă experimental 25 ha de porumb ”întocmai ca la grădinile de zarzavat” și se obține o ”producție de 3-4 ori mai mare, ca pe loturile megieșe”.

Profesorul universitar doctor Alexandru Ciucă avea herghelie de cai trăpași pur sânge, 500 de oi karakul și metiși karakul, crescătorie rațională de porci de rasă, taurine de rasă de stepă, îmbunătățite cu tauri din cescătoriile statului. Prin Hotărârea 1206/29.03.1945 Prefectura Județului Covurlui îi acorda dreptul de a organiza ferma zootehnică model.

Și cu toate acestea, oamenii o duceau totuși greu. Memoriul Comitetului de Ocol din 1947 notează: ”din cauza stărilor sociale care s-au succedat din anul 1941, atât războiul cât și seceta, starea economică și socială în comuna Tulucești lasă de dorit...”. Dar oamenii continuau să caute alte căi pentru o viață mai bună.