Zece motive de a trăi la ţară
 |
Motto: Sfânta muncă de la ţară, izvor sacru de
rodire,
Tu legi omul cu pământul, într-o dulce înfrăţire.
Vasile
Alecsandri – Plugurile
În luna
iunie a anului 1954, un număr de 126 de elevi au încheiat cursurile anului I al
Şcolii Pedagogice de Băieţi din Galaţi, pentru ca în anul următor să rămână
doar 36 de elevi în anul II la Şcoala Pedagogică Mixtă Galaţi, nou înfiinţată.
În funcţie de media generală a anului I, puteam solicita
să urmez cursurile oricărui liceu sau a unei şcoli profesionale. Am rămas
credincios părerii mamei care susţinea că „învăţător e cea mai nobilă funcţie
sub soare”.
După absolvire am fost solicitat să rămân în Galaţi ca
îndrumător la „Secţia Şcoli şi Pionieri”. Mi-am urmat chemarea de învăţător la
ţară. Am cunoscut viaţa satului în permanenta lui dezvoltare: de la uliţele
pline de colb şi noroi, fără lumină electrică, până la ziua de azi cu cablu TV,
telefon, apă curentă, gaze şi, mai nou, canalizare.
Dar farmecul vieţii la ţară este altul. Întâi şi întâi
trebuie să vrei, să iubeşti, să fii atras spre viaţa de la ţară, după care le trăieşti intens pe
toate. Şi tot într-un prim plan este ncesar sa-ţi creezi un locuşor deosebit al
tău şi al familiei tale. În faţa casei să semeni gazon, să plantezi trandafiri
şi flori (de la ghiocei la crizanteme), să arunci neuniform câteva pietre,
câteva cioate cu forme interpretabile, o veche căruţă, o mică fântână arteziană
ce-şi trage apa de sub un munte miniatural, o boltă de viţă-de-vie şi câte...
şi câte altele.
 |
 |
|
1.
Etnografie în
faţa casei
|
2.
Oaspeţi din oraş
|
Seara, pe o bancă, în acest decor, sub mirosul
ghioceilor, al trandafirilor sau al boabelor de struguri, cu doi vecini
sfătoşi alături, uiţi de oboseala zilei
şi stai la sfat până ce răcoarea nopţilor cu stele ţi se strecoară sub cămaşă.
Gălăgia nupţială a broaştelor din lac, ţârâitul greierilor, cântecul păsărilor,
îţi liniştesc sufletul iar somnul binefăcător te face să uiţi de greutatea
zilei de mâine.
La ţară eşti bun prieten cu toţi sătenii de pe uliţa ta,
cunoşti şi stai la sfat cu oricare dintre oamenii satului, le afli necazurile
şi bucuriile, te simţi util acestora, te simţi împlinit că poţi participa afectiv
şi efectiv la problemele acestora. În discuţiile cu sătenii afli ce au făcut,
ce fac, ce au moştenit, ce pot transmite viitorului. Cunoşti obiceiurile şi
tradiţiile, le aduni în mici muzee etnografice şi istorice, îi ajuţi să le
poată lăsa moştenire.
La ţară te afli permanent în mijlocul naturii curate. Apa
iţi vine curată şi rece din straturile încă nepoluate ale pământului, fructele
şi legumele le găseşti în fiecare dimineaţă, brobodite de rouă, în grădina din
spatele casei. Seara intri la păsări şi aduni ouăle calde încă. Mielul pentru
Sărbătorile Paştelui îl cumperi, cel mai adesea, de la vecinul cu care cinsteai
în grădina casei, însă porcul pentru sarbătorile de iarnă îl creşti cu dragoste
şi grijă, fără substanţe stimulatoare de creştere. În timpul sărbătorilor
asişti sau participi la desfăşurarea obiceiurilor de iarnă. Aduni vechi
colinde, datini şi obiceiuri şi împreună cu bătrânii satului le prezinţi sătenilor,
le înregistrezi pentru vremuri viitoare.
 |
 |
|
3.
Bătrâni colindători
|
4.
Muzeul satului
|
Vorbind
despre sărbători, mai este ceva de amintit: la ţară eşti mult mai aproape de
Dumnezeu. Botezul, nunta, înmormântarea, adună oamenii la Biserică. Toate
acestea îi fac pe oameni mai uniţi, mai buni, mai aplecaţi spre întrajutorare.
Nu poţi încheia gândurile despre viaţa la ţară fără să
vorbeşti de bucuriile iernii: pomi încărcaţi cu promoroacă, gălăgie pe
derdeluş, cântece de copii, căldura sobei. În casă vin prieteni din oraş să le
miroasă a plită încinsă, să rostogolească bulgărele de mămăliguţă în untura
fierbinte a tochiturii, să asculte vuietul vântului şi trosnetul lemnelor în
soba de teracotă.
La ţară şi banul are o altă valoare. La oraş totul se
cumpără, totul se plăteşte. La ţară, multe, foarte multe, se obţin prin munca
pământului. Puţinul efort fizic te răsplăteşte cu produse proaspete şi cu
sănătate. Efortul tău de azi va duce neîndoielnic, la ridicarea satului, la
dezvoltarea lui şi a ţării.
Învăţător,
Amelian
CHIRILĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu