duminică, 9 decembrie 2012
Apel
Am o rugaminte: Daca aveti fotografii vechi cu oameni si locuri din Tulucesti, sa le adunam aici ca sa ramana ca amintire de nesters. Va rog sa imi trimiteti fotografii scanate pe adresa tulucesti63@yahoo.com. Multumesc, A C
sâmbătă, 1 decembrie 2012
Diploma de onoare a Judetului Galati - 30 Noiembrie 2012
Atmosferă festivă la CJ: Amelian Chirilă a primit
diplome alături de 19 elevi şi un colegiu
Autor: Nicoleta Onofrei
Publicat
Sâmbătă, 01 Decembrie 2012 06:00
Consiliul
Judeţului a fost darnic înainte de sărbători. La ultima şedinţă, după ce a
mutat Muzeul de Artă la scara unui bloc, s-a gândit că nu ar fi rău să îşi mai
spele păcatele cu acordarea unor diplome de onoare şi excelenţă. Primul care a
fost distins cu atenţia CJ-ului a fost profesorul Amelian Chirilă. Militant
pentru păstrarea valorilor istorice, cercetător, autorul „Monografiei Casei de
Ajutor Reciproc a Pensionarilor Galaţi” şi cel care a înfiinţat Muzeul de la
Tuluceşti în 1971, Amelian Chirilă a primit o diplomă de onoare. O diplomă a
primit şi Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”, de astă dată de excelenţă,
pentru împlinirea celor 145 de ani de existenţă. Chiar dacă Nicolae Bacalbaşa
avea dubii în vederea acordării diplomei, pentru că, potrivit declaraţiilor
lui, 145 de ani nu i se pare o cifră prea rotundă, acesta s-a lăsat înduplecat
până la urmă de rezultatele elevilor şi i-a înmânat directorului Colegiului,
prof. Vasile Ciuchină, diploma. Diplome de excelenţă au primit şi 19 elevi care
au trecut de evaluarea naţională cu media 10. Premianţii sunt Silvia Andreea
Taftă, Cristian Victor Morun, Bianca Alexandra Bădescu, Ioana Mincu, Sebastian
Andrei Mateiţă, Mihai Dobrin, Andreea Nazare, Ştefana Aicoboaie, Maria Teodora
Savin, Valentina Sociu, Roxana Elena Dumitriu, Alexandra Dumitriu, Radu Rusu,
Cristina Dinu, Robert Râplea, Bianca Stoian, Ligia Bolcanu, Ana-Maria Fotache
şi Radu Toma.
duminică, 8 aprilie 2012
Amelian Chirilă - Monografia Comunei Tulucești
Amelian CHIRILĂ
Monografia comunei
TULUCEŞTI
Revăzută şi adăugită
EDITURA CENTRULUI CULTURAL “DUNĂREA DE JOS”
Galaţi 2012
Coordonator: Profesor Eduard Gabriel Mihalcea
Tehnoredactare: Liliana Grafcenco
Coperta: Doru Adrian Nica
Fotografii: Amelian Chirilă și Centrul Cultural
„Dunărea de Jos” Galați
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României.
CHIRILĂ AMELIAN. Monografia comunei Tulucești. Revăzută și adăugită. Editura
Centrului Cultural ”Dunărea de Jos”, Galați-2012.
ISBN 978-606-8374-09-3
908(498 Tulucesti)
908(498 Tulucesti)
A.
AŞEZAREA GEOGRAFICĂ
Comuna Tuluceşti este parte componentă a judeţului
Galaţi, ce se află situat în partea de est a României, între 45˚25’ şi 46˚10’ latitudine nordică şi 27˚20’
şi 28˚10’ longitudine estică.
Limitele judeţului Galaţi, în cea mai mare parte naturale, închid o suprafaţă
de 4425 km², care reprezintă 1/9% din suprafaţa ţării.
Revenind la Tuluceşti, comuna este situată în partea
de sud-est a judeţului Galaţi, la 12
km de municipiul Galaţi, 45˚35’ şi 45˚45’ latitudine nordică şi 27˚95’ şi 28˚ longitudine estică. Limitele comunei Tuluceşti, în cea mai mare
parte naturale, se încadrează în unităţile de relief aparţinând zonei terminale
ale Podişului Covurlui (zona Miloş), Mălina, Tuluceşti, Valea Prutului.
- RELIEFUL
Teritoriul agricol al comunei Tuluceşti se găseşte în
proporţie de 60% în Podişul Covurluiului. Acesta, din punct
de vedere structural, constituie o unitate de platformă alcătuită din
pietrişuri şi nisipuri cu intercalaţii de argile pliocene.
Structura monoclinală, specifică întregului Podiş al
Moldovei, a determinat formarea unui relief în general monoton, reprezentat
prin poduri largi şi culmi prelungi, separate de văi convergente care au direcţia
nord-sud, aşa cum sunt: Valea Gerului, Suhurluiului, Lozovei, Mălinei şi Cătuşei,
cu intense procese de pantă. Pe
fundul plan al acestor văi, destul de larg şi adesea mlăştinos, şerpuiesc
pâraie care, din cauza împotmolirii gurii lor cu aluviuni, se termină de cele
mai multe ori prin limane.
În cadrul Podişului Covurluiului se disting trei
subunităţi geomorfologice cu caractere proprii. La nord de Oancea-Corod-
Ghidigeni relieful se înalţă până la 310 m, în dealul Poleitul (din dreptul satului
Rădeşti). Din acest deal se ramifică radiar spre sud o serie de culmi separate
de văi consecvente, având o orientare nord-sud. Astfel, de la Băleni se
ramifică două culmi: una la vest de comuna Cuca, merge paralel cu pârâul
Suhurlui, iar a doua ramură, pe la est de Cuca, se continuă până la Galaţi.
Partea vestică a Podişului, cea de a doua subunitate
geomorfologică, delimitată la vest de pârâul Gerului şi la est de Lozoviţa,
este fragmentată de văi largi care au spălat pătura de löess de la suprafaţă,
până la depozitele Pliocene. Cea de a
treia subunitate din est, cuprinsă între Lozoviţa şi Valea Prutului, are relief mai unitar, alcătuit din poduri
întinse, mai puţin fragmentate, deoarece văile din această parte (Mălina,
Manolache, Cătuşa) sunt mai recente şi au un bazin restrâns.
Aruncând o privire și asupra istoriei Brateșului,
amintim ca în urmă cu aproape 40 de milioane de ani, Sudul Europei era scăldat
de întinsa mare Tetys, că apoi alte 10 mări au
tălăzuit pe aceste locuri, că între timp a apărut și aproape au dispărut
Munții Hercinici, din care au mai rămas doar Munții Dobrogei.
Altitudini de 3-4 metri la punctul Ghimia și balta
Somova, de 6-8 metri în bălțile Spia și Dadovu, ne conduc către ideea că
Brateșul a fost un lung golf marin ce ținea mult mai spre nord de Tulucești.
Ideea pare să fie susținută și de geograful sas George Reichersdorf18. Acesta, în anul 1550, a întocmit o
hartă a sudului Moldovei și a gurilor Dunării. Harta este valorificată istoric
prin consemnarea Galațiului ca localitate notată cu trei turnuri. După părerea
noastră marea importanță este însă din punct de vedere geografic. Pe hartă,
Prutul intră și iese din Brateș pentru a se vărsa in Dunăre.
Harta lui George Reichersdorf- 1550
De aici se desprind câteva lucruri deosebite:
-
Dacă Prutul se vărsa în golful
marin Brateș, atunci grindurile de pe mijlocul albiei Brateșului (Grindul Mare,
Grindul Petreasa, Florentul, Plăcinta, Rogoazele, Spia, Tinosul...) s-au format
prin depuneri aluvionare aduse de Prut;
-
Grindurile de sub povârnișurile
din sânga și dreapta Prutului (Bostanu, Bernea, Cojocaru, Stoica, Grindul Mic...)
s-au format prin aluviunile de coastă;
-
Aluviunile danubiene și lanțul
hercinic au separat golful de mare, iar aluviunile comune ale Prutului și Dunării
au separat râul de lac, Prutul croindu-și altă albie, pe aceleași coordonate de
altitudine.
Moise Pacu notează și el: ”vechi și lung golf marin, este cel mai mare lac
interior al României... Lungimea 13 km, lățimea maximă 10 km, lățimea minimă
200 m. Brateșul are în el raci și pești în mare câtime”.
Ideea este susținută și de G. Asachi care arată: ”Râul Prut, ... agiungând
aproape de amiază a țării, mai înainte de a se revărsa in Dunăre, respinse
fiindu-i apele..., formează un lac pronomit Brutis sau Bratiș...Râpa
răsăriteană a lacului se mărginia cu codrii Tigheciului, spre amiazăzi se
deschidea luciul apelor lacului, unde prin câteva arinișuri și insulițe tufoase
se vedeau colibi pescărești, între cari întrețineau comunicațiunea luntrii
ușoare”. Despre locul unde-și avea Petru Rareș barca sub dealurile Basarabiei,
atunci când se întorcea de la vânătoare, din codrii Tigheciului, găsim notat
următoarele: ”...a ajuns la malul
lacului, unde îl așteptau barca și un luntraș”, ceea ce arată că Brateșul
era până sub povârnișul basarabean.
Activitatea
antropică (secarea lacului Brateş) a făcut ca movilele,
capurile, grindurile şi o bună parte din albiile gârlelor foarte adânci (Morii, Petreasa) mai au astăzi adâncimi
de până la 1 metru.
Pe lângă aspectul pozitiv al secării Brateșului
privind redarea terenului pentru agricultură, pe lângă sporirea producției de
pește prin creșterea intensivă a peștelui în iazul amenajat, secarea acestuia a
avut și un rol negativ. Apa Brateșului era o contrapondere la pânza freatică de
sub povârniș și un factor de atragere a norilor în perioada de vară. Odată cu
secarea acestuia s-a retras și apa freatică de sub povârniș, iar terenul de
deasupra acesteia s-a prăbușit în golul rămas. Așa zisa alunecare dintre Galați
și Tulucești este o prăbușire în golul lăsat de apa absorbită de Brateșul în
desecare, deoarece nivelul solului de pe Brateș se afla mai jos fața de nivelul
apei de sub povârniș.
- CLIMA
Este influenţată de aşezarea geografică a
teritoriului, de relief şi de circulaţia generală a atmosferei, încluzându-se
în provincia climatică continentală,
ţinutul climei de câmpie, subţinutul climei de lunci şi bălţi. Este vorba
de un climat temperat-continental, caracterizându-se vara prin predominarea
timpului senin, uscat şi călduros, ca rezultat al continentalizării maselor de
aer continental-estice şi mai puţin sudice, sub influenţa valorilor mari ale
bilanţului radiativ şi caloric.
Temperaturile se înscriu în media
plurianuală calculată pe o
durată de 60 de ani, pentru Galaţi fiind de 10˚3’C cu 22˚2’ pentru
media lunilor iulie şi -3˚C pentru
lunile ianuarie.
Facem precizarea că datorită Prutului, iarna,
temperaturile din luncă sunt cu 1˚-3˚
mai scăzute ca pe terasă şi cu 2˚-3˚
mai mici ca la staţia meteorologică din Galaţi. Izotermele lunii ianuarie coboară sub limita maximă a minimei pe judeţ (-4,0˚), iar izoterma lunii iulie are temperaturi medii sensibil mai mari de 22˚C, ajungând în mulţi ani
la aproape 23˚C.
Vânturile* predominante sunt
cele din sectorul nord-estic, cu o frecvenţă de 19,8%, urmând apoi cele din sectorul nordic cu 16,1%, sud-vestic cu 14,7%
şi sudic cu 10%.
Calmul însumează 12%
anual, valoarea cea mai mare înregistrându-se toamna, în lunile septembrie
şi octombrie.
Precipitațiile sunt de tip
continental şi cad în cantităţi foarte variabile, la intervale mari şi
neregulate, fiind mai abundente la începutul verii, în lunile mai-iunie.
Valorile medii de precipitaţii se înscriu între 350-380 mm/an, cu mult sub media pe judeţ, situaţie
influenţată şi de secarea Brateşului şi defrişarea pădurilor din baltă şi a
stufului. Astfel, s-a ajuns în anii 1985-1987
şi la limita de 300 mm/an, fiind
printre cele mai sărace din judeţ.
B.
SOLURILE
Majoritatea tipurilor de sol au roca parentală
löessul, mai puţine fiind formate pe argile şi pe marne. La cele mai multe
predomină textura nisipoasă şi mai puţin cea argiloasă.
Tipurile de sol întâlnite în perimetrul agricol al
comunei Tuluceşti sunt formate din tipuri
cernoziomice zonale, castaniu şi ciocolatiu în zona Miloş-Mălina, cernoziom levigat în zona Ghilanu-Lozova-Târnăşoaia, şi frecvent cernoziomurile carbonatice degradate
întâlnite pe locurile unde eroziunea n-a acţionat prea mult.
E. VEGETAŢIA
Aparţine în cea mai mare parte pajiştilor stepice cu
graminee şi diverse ierburi xerofile, determinate de condiţiile de climă precum
şi de substratul litologic, alcătuit din löess.
Predomină grupări de Poa bulbosa (firuţa cu
bulbi), Artemisia austriacă (peliniţa de stepă), Cynodon dactylon (pir
gros), Festuca Vallesiaca (păiuş), Agropiron Cristatum (pir
crestat). Elemente xerofiale pătrund din stepele orientale euro-asiatice cum sunt: Stipa
lessingiana (colilia), Adonis wolgensis (ruscuța), Centaurea orientalis (măturica).
Mai întâlnim: Equisetum palustre (coada calului),
Cecatoca ipussarenarius (ciulinii), Primula officinalis (ciuboţica
cucului), Achillea setaceea (coada şoricelului), Lamium maculatum
(urzica moartă), Taraxacaum oficinalis (păpădia), Papaver Rhocas (macul
de câmp), Setoria viridis (mohorul), Matricaria chamomilla (muşeţelul).
Vegetaţia lemnoasă este de silvostepă, caracterizată
prin prezenţa: Rubinia pseudoccacia (salcâmul), Quercus
pedunculiflora (stejarul brumăriu), Prunus spinosa (porumbarul), Rosa
Gallica (măceşul), Rubus caesisus (murul), Crataegus monagyna
(păducelul).
În zona Brateşului, a gârlelor Belciugul Mare,
Belciugul Mic, Curcubeta cresc: Phragmites communis (stuful), Typha
angustifolia (papura), Salicetum albae-fragilis (salcia), Plopulus
nigra (plopul), Plantage maritime (pătlagina), Nuphar luteum
(nufărul galben).
F. FAUNA
Zonei de Sud a Moldovei îi este specifică fauna de
stepă şi silvostepă, dominantă fiind prezenţa rozătoarelor, care-şi fac
adăposturi şi cămări subterane: Citellus citellus (popândăul), Cricetus
cricetus (hârciogul), Spalax leucodon (orbetele, cârtiţa sau căţelul
pământului).
Dintre păsări,
cele mai frecvente sunt: Coturnix coturnix (prepeliţa), Perdix perdix
(potârnichea), Melano coriphocalandra (ciocârlia), Phosianus
colchicus (fazanul), Corvus cornix (cioara), Pica pica (coţofana),
Paruş lugubris (piţigoiul), Staenus vulgaris (graurul), Luscinia
magarhyuches (privighetoarea), Cuculus cantorul (cucul).
Dintre reptile:
Elaphe quatuorlineata pallas (şopârla), şarpele de apă, şarpele de casă
(natrix natrix).
Ca amfibieni întâlnim:
Bufo viridis (broasca râioasa comună), Pelobates fuscus (broasca
de pământ).
Pe terenurile înalte găsim: căprioara (capreolus
capreolus), dihorul (Vormela perequsua, vulpea (Canis
vulpes), mistreţul (Sus scrofa), ariciul (Elinoceus europeus).
Fauna piscicolă este caracterizată prin numeroase specii de peşti,
cum ar fi: somnul (Silurus glanis),
crapul (Cyprinus carpio), ţiparul (Misgurnus fosilis), roşioara (Scardinius erythrophthalmus), plătica (Abramis brama), carasul (Carassius auratus gibelio), şalăul (Perca fluviatilis), ghiborţul (Accernina cornus), obleţul (Alburnus alburnur), ştiuca (Esos lucius).
*) Lexicon= vânturi
nordice şi nord-estice – numite Crivăţ
vânturi
sud-estice – Austrul sau Traistă Goală
vânturi
sudice – Băltăreţul
DEMOGRAFIA
Spaţiul carpato-danubiano-pontic a fost, potrivit
izvoarelor istorice şi studiilor de specialitate, intens locuit încă din cele
mai vechi timpuri, datorită condiţiilor prielnice fizico-geografice de habitat.
Fireşte, de la această constatare generală nu a făcut excepţie nici evoluţia
demografică a arealului comunei Tuluceşti care, în particular, a fost
influenţată de o serie de factori, între care amintim:
-
dominaţia otomană (până în anul 1829), care a avut un efect dual: - negativ prin
raidurile de pradă (n.n.– menţionate în capitolul ce tratează istoria acestor
locuri), care au condus ca în multe alte situaţii la fenomenul de depopulare a
satelor, dar paradoxal şi pozitiv, prin faptul că populaţia era scutită
în această zonă de plata
impozitelor agricole, fiind obligate doar la plata unui impozit în peşte, care
potrivit documentelor de epocă reprezenta una din bogăţiile naturale ale
acestor locuri;
-
operaţiunile
militare în timpul celor două
războaie mondiale (1916-1918 şi 1941-1944) când AREALUL COMUNEI Tuluceşti a
fost din păcate inclus în zona teatrului de război, realitate ce a avut un
impact negativ conducând la o depopulare a zonei;
-
apropierea de
mediul urban a avut efecte
pozitive în plan demografic prin asigurarea dezvoltării economice a satelor
componente comunei Tuluceşti, contribuind permanent la atragerea populaţiei din
zonele limitrofe şi uneori chiar şi din alte regiuni;
-
subalimentaţia şi
efectele nocive ale unor maladii (malaria, dizenterie, tuberculoza, pelagra) ce au afectat de-a lungul
timpului populaţia tânără (nou-născuţi şi copii) şi cea în vârstă a comunei;
-
politica
demografică crescătoare a regimului
comunist până la 1989 şi regresul demografic înregistrat de
societatea românească în general, după anul 1990.
Toţi aceşti factori mai sus menţionaţi au condus la o
evoluţie fluctuantă a situaţiei demografice privind arealul comunei Tuluceşti
care, din punct de vedere cronologic, s-ar prezenta astfel:
În 1770 – o cartografie de la Chişinău menţionează în
acest spaţiu existenţa unui număr de 62 de familii, din care peste jumătate (32
de familii) erau birnici (n.n. plătitori de impozite);
În 1885 - într-un raport privind “starea de sănătate a
locuitorilor şi a animalelor”, pentru perioada ianuarie-martie a acestui an
erau înregistraţi la Tuluceşti un număr de 2346 locuitori.
Din punct de vedere al căsătoriilor şi raportului
natalitate-mortalitate, situaţia în epocă se prezenta astfel:
-
La 13 octombrie
1880 Registrul Stării civile al comunei Tuluceşti prezenta pentru lunile
iulie-septembrie următoarea situaţie:
-
|
Perioada
|
Cununaţi
|
Total
|
|
|
Bărbaţi
|
Femei
|
||
|
Iulie
|
3
|
3
|
6
|
|
August
|
4
|
4
|
8
|
|
Septembrie
|
4
|
2
|
6
|
|
TOTAL
|
11
|
9
|
20
|
Vârsta căsătoriţilor varia între 18 şi 25 de ani.²
Sporul natural în primele două trimestre ale anului 1885 rămâne
constant (21), după cum urmează:
Trimestrul I – 43 naşteri;
-
6 căsătorii;
-
22 decese (din
boală) din care 10 până la vârsta de 3 luni.
Trimestrul II - 43 naşteri;
-
0 căsătorii;
-
13 decese (din
boală).
În 1905 – Recensământul General al României înregistra
la Tuluceşti un număr de 3339 locuitori, din care 1941 erau analfabeţi, iar 9
aparţineau altor etnii (5 bulgari, 1 rus şi 3 turci).
În decembrie 1912 – populaţia comunei înregistra un
număr de 3725 locuitori. Pentru intervalul 1927-1931 statistica realizată de
Chiriţă Mândru prezintă următoarea situaţie:
|
Indice demografic
|
Intervalul de timp
|
||||
|
1927
|
1928
|
1929
|
1930
|
1931
|
|
|
Numărul populaţiei la începutul anului
|
1820
|
1882
|
1989
|
2047
|
2106
|
|
Născuţi vii
|
111
|
110
|
90
|
109
|
144
|
|
Născuţi morţi
|
1
|
-
|
3
|
1
|
1
|
|
Locuitori decedaţi
|
49
|
31
|
29
|
44
|
29
|
|
Populaţia la 31 decembrie
|
1882
|
1989
|
2047
|
2106
|
2221
|
|
Numărul căsătoriilor
|
25
|
18
|
25
|
32
|
18
|
|
Numărul morţilor (total)
|
49
|
31
|
29
|
44
|
24
|
|
Din care
|
|
|
|
|
|
|
Până la o lună
|
10
|
7
|
3
|
10
|
5
|
|
Până la 1 an
|
19
|
8
|
9
|
7
|
10
|
|
Până la 70 de ani
|
3
|
5
|
3
|
4
|
4
|
În 1941 populaţia comunei Tuluceşti era de 3817
locuitori, iar în anul 1948 de 3821 locuitori (potrivit Recensământului
comparativ al populaţiei din 1948) ³.
În 1984 – situaţia demografică a comunei Tuluceşti se
prezenta în felul următor:
|
Indice demografic
|
Total
|
Bărbaţi
|
Femei
|
|
Populaţia stabilă
|
8303
|
4260
|
4043
|
|
Intre 0-15 ani
|
2825
|
1462
|
1363
|
|
Intre 16-55 ani
|
4817
|
2482
|
2335
|
|
Intre 56-65 ani
|
651
|
345
|
296
|
N.n.: La o analiză mai atentă observăm că domină
segmentul de populaţie tânără a comunei, cu preponderenţă cel masculin.
În 1996 erau înregistraţi la Tuluceşti un număr de
7899 locuitori, din care 3764 bărbaţi şi 4135 femei, situaţie modificată faţă
de perioada anterioară anului 1989.
La momentul actual statistica populaţiei comunei
Tuluceşti se prezintă conform tabelelor nr. 1 și 2:
Tabel Nr. 1
POPULAŢIA COMUNEI TULUCEŞTI IN 2003
|
Localitatea (municipiul, oraşul, comuna)
|
Populaţia
|
|||||||||||||
|
Total
|
Din care:
|
|||||||||||||
|
|
Evacuată (E) sau primită (P)
|
Persoane salariate (categoria A)
|
Persoane nesalariate (categoria B)
|
Persoane cu peste 65 ani
|
Mame cu copii între 0-12 ani
|
Femei gravide (începând cu luna a V-a)
|
||||||||
|
Total
|
Bărbaţi
|
Femei
|
Total
|
Bărbaţi
|
Femei
|
Tineri intre 0-19 ani
|
|
|||||||
|
Băieţi
|
Fete
|
|
||||||||||||
|
Tulucești
|
4033
|
|
1661
|
772
|
889
|
693
|
312
|
381
|
547
|
454
|
|
573
|
79
|
26
|
|
Șivița
|
2485
|
|
1162
|
575
|
587
|
263
|
118
|
145
|
260
|
264
|
|
471
|
50
|
15
|
|
Tătarca
|
802
|
|
343
|
185
|
185
|
123
|
55
|
68
|
81
|
75
|
|
166
|
9
|
5
|
|
TOTAL
|
7320
|
|
3166
|
1532
|
1634
|
1079
|
485
|
594
|
888
|
793
|
|
1210
|
138
|
46
|
Tabel Nr. 2
POPULAȚIA COMUNEI TULUCEȘTI ÎN 2011
|
Populația
|
Localitatea
|
|||
|
Categorii
|
Tulucești
|
Șivița
|
Tătarca
|
Total
|
|
Populația stabilă
|
4044
|
2311
|
738
|
7093
|
|
Pop. plecată perioadă îndelungată
|
173
|
47
|
3
|
223
|
|
Total
|
4217
|
2358
|
741
|
7316
|
Dacă aceasta a fost evoluţia în cifre a populaţiei
comunei Tuluceşti de-a lungul timpului, din punct de vedere al componenţei, se
impune precizarea că dacă în linii mari situaţia se înscrie în cadrul general
al lumii satului românesc, se regăsesc sub acest aspect şi o serie de particularităţi,
cum ar fi prezenţa alogenilor (bulgari, ruşi, turci, evrei) şi a flotanţilor,
atraşi de dezvoltarea economică şi resursele naturale bogate ale comunei
Tuluceşti.
Din punct de vedere al ocupaţiilor profesionale
regăsim la Tuluceşti (ca peste tot în mediul rural) o preponderenţă a
agricultorilor (cultivatori de pământ şi crescători de animale), dar şi mici
întreprinzători şi comercianţi alături de intelectuali, situaţie demonstrată de
o statistică din anul 1939, privind listele electorale cu alegători pentru
Camera deputaţilor, după cum urmează4:
|
Ocupaîia profesională
|
Număr total
|
|
Agricultori
|
372
|
|
Comercianți si industriași
|
6
|
|
Intelectuali
|
22 din care
2 notari
7 învățători
1 moașă oficială
1 preot
Cântăreți bisericești
1 șef al stației CFR
1 impegat de mișcare
1 primar
1 perceptor
1 agent percepție
1 brigadier silvic
2 agenți sanitari
|
Note:
1. Conform dosar Arhivele Naţionale 1/1885 – Situaţii
privind starea de sănătate a locuitorilor şi a animalelor;
2. Conform dosar Arhivele Naţionale 1/1880 –
Corespondenţă diversă, statistici agricole şi de stare civilă;
3. Amelian Chirilă, op. cit. p. 180;
4. Conform dosar Arhivele Naţionale nr. 3/1939 –
Listele electorale pentru Cameră.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)