ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂ

 Modernizarea aparatului administrativ după model occidental îşi are începuturile odată cu domnia principelui Alexandru Ioan Cuza (1859-1966).

 Vasta politică reformatoare a lui Cuza s-a manifestat şi în domeniul administrativ, încă din toamna anului 1861, când Comisia Centrală de la Focşani a devenit organ însărcinat cu unificarea legilor şi a regulamentelor administrate de “Sfatul Bătrânilor” sau de către un “Vornic”.

             În 1861 - comuna Tuluceşti se înfiinţează ca unitate administrativă, aparţinând Plasei Prut-Horincea din judeţul Covurlui şi având în componenţă satele: Tuluceşti, Costachi Negri, Cişmele, Fântânele, Odaia lui Manolache, Slobozia Movilei, Şiviţa, Tătarca, Foltanul (Vânători).

 De-a lungul timpului lista edililor, gospodari de frunte ai comunei s-ar prezenta astfel:

 PERIOADA VECHIULUI REGAT

 1861-1862 - primar ANDONE BABEŞ, “fără ştiinţă de carte, dar bun gospodar şi spirit împăciuitor”¹;

 1862-1864 - primar IOAN IAMANDI;

 1864-1866 - primar GHEORGHE TĂTUC care “fiind prea moale a stat foarte puţin” ²;

- primar MARCU VICLEANU - deşi neinstruit, era un temperament orgolios, bazat şi pe averea de care dispunea. Va muri în vârstă de 65 ani, ca urmare a tifosului exantematic.

 1866-1867 - primar DUMITRU IACOMI, neinstruit, s-a dovedit un bun gospodar, în special în domeniul construirii şi întreţinerii drumurilor vicinale şi comunale, în conformitate cu Legea 1868/1866 - potrivit căreia locuitorii satelor trebuiau să presteze un număr de zile de muncă pe an pentru realizarea acestor artere de comunicaţie;

 1867-1868 - primar IANCU SIMA, instruit, “Ştia slovă veche învăţată la Pechea” ³;

 1868- primar ION NEDELCU;

 1868-1869 - primar ENCIU GHEORGHE;

 1869-1872 - revine primar  DUMITRU IACOMI;

 1872-1873 - primar ION MITU - brutal şi corupt, “şi-a însuşit 100 de galbeni pe care-i adunase de la locuitorii comunei”, drept urmare va fi înlocuit ca primar de IANCU SIMA;

 1873-1875 - primar MIHALACHE MUNTEANU, organizează paza comunală (“garda cetăţenească” - n.n.) compusă din 10 grupe cu un număr de 95 locuitori, conduse de câte un caporal.

 1875-1879 - primar IANCU SIMA;

 1879-1897 - primar IVAN MOCANU;

 1897-1901 - primar IANCU SIMA;

 1901-1905 - primar ION MITU, a căpătat mandatul datorită coruperii alegătorilor prin intermediul averii sale (4 prăvălii, multe rânduri de case şi teren arabil) şi toleranţei organelor superioare administrative;

 1905-1906 - primar IANCU SIMA, se va retrage din cauza vârstei înaintate;

 1906-1922 - primar STAN SEVERIN.

 CONCLUZII

 Perioada de început a României moderne a fost  o etapă de tranziţie, în care noul se împleteşte cu vechiul, situaţie ce se regăseşte şi în evoluţia aparatului administrativ al comunei Tuluceşti.

 Astfel, primii primari după 1861 au fost buni gospodari, dar neinstruiţi, analfabeţi, semănând mai mult cu vechii membri ai “Sfatului Bătrânilor” sau vechii “Vornici” ai satelor, care administrau treburile comunităţii după cutumele nescrise ale “obiceiului pământului”.

 Situaţia se va modifica treptat, odată cu implementarea politicii reformatoare a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, unul din elementele de referinţă fiind şi Legea Instrucţiunii Publice din noiembrie 1864 ce prevedea obligativitatea şi gratuitatea învăţământului primar.

Se întâlnesc, în această perioadă, şi aspecte nocive, cum ar fi: venalitatea, corupţia, traficul de influenţă, care au avut influenţe nefaste în viaţa locuitorilor comunei Tuluceşti, dar apar şi elemente modernizatoare, între care amintim: întărirea conştiinței cetăţeneşti, materializată prin construirea “gărzii cetăţeneşti” (paza comunală) sau construirea drumurilor vicinale şi comunale în spiritul configuraţiei moderne a unei localităţi.

             Figura centrală a perioadei 1861-1906 rămâne IANCU SIMA, fiul  administratorului moşiei Tuluceşti, om instruit “ştia slovă veche, învăţată la Pechea”, care s-a bucurat la momentul respectiv de stima locuitorilor comunei Tuluceşti, rămânând un model pentru viitorii gospodari de frunte ai comunei Tuluceşti.