AGRICULTURA

 Cultivarea plantelor

Agricultura a fost sectorul economic cu cele mai multe și mai profunde transformări, cu cele mai multe treceri de la o formă de organizare la alta.

   Evoluţia în acest domeniu este remarcată prin prisma statisticilor agricole din diferite perioade care precizează atât suprafaţa cultivată (terenul arabil), cât şi soiurile de plante folosite.

 Astfel, în urma ordinului Nr. 566/15 mai 1878 către Administratorul moşiei Tuluceşti, numărul de hectare semănate era următorul:

 

CULTURA	SATELE
	Tuluceşti	Odaia Manolache	Si. Movilei	Cişmele	Foltan	Movila Turcului	Ibrianul
Grâu	40,35	41	-	15,60	11,60	10,21	5,4
Secară	-	-	3,9	-	-	-	-
Porumb	1356	430	-	64,51	41,73	14,50	51,44
Orz	141,50	41,50	-	73,30	63,05	91,2	49,05
Ovăz	130	27	-	145	9,54	28,5	35,5
Mei	64,50	-	-	65,30	90	48,10	-
Parâng	49	237	-	290	240	51	153

Iar recolta din aceste hectare semănate era în toamna anului 1878 și primăvara 1879¹:

SATE	Grâu	Secară	Porumb	Orz	Ovăz	Cartofi	Fasole
Tuluceşti	7740	-	9890	3440	215	9304	2891
Odaia Manolache	3870	-	8944	3010	129	-	3618
Si. Movilei	1290	387	6407	1720	413	-	2065
Cişmele	2150	860	6450	2580	51,60	2065	1652
Ibrianu	645	-	1720	1075	17,20	41,312	1289
Foltanu	1075	365	5390	1720	60,20	33,049	2478
Movila Turcului	860	-	3440	1290	51.60	247,87	1239

În primăvara anului 1885, situaţia semănăturilor se prezenta astfel:

 Pe această suprafaţă arabilă, planul de cultură prevedea pentru perioada 1953-1954 următoarele:

   

Culturile agricole	Suprafaţa
Cereale pentru boabe	1446
Porumb	680
Orz	140
Leguminoase	71,66
Fasole	17
Plante uleioase	287,5
Cartofi	8
Tomate	6
Ceapă arpagic	3
Mazăre păstăi	16
Dovlegei	5

Iar recolta din aceste hectare însămânţate era următoarea²:

CULTURA	Tuluceşti	Odaia Manolache	Sl. Movilei	Cişmele	C. Negrea Ghenaş	Foltan Vânători	Foltan	Total
Grâu	64.20	26.00	-	-	-	-	-	90.20
Secară	3440.00	21.50	860.00	1299.00	344.00	-	-	8093.00
Porumb	1520.00	860.00	430.00	2585.00	349.00	2150.00	47.90	7936.90
Orz	2580.00	129.00	860.00	1720.00	630.00	2165.80	-	9245.80
Ovăz	565.00	301.00	129.00	630.00	430.00	635.00	-	2690.00
Mei	25.00	64.80	21.00	51.40	25.40	342.00	-	528.12
Cartofi	-	-	2030.00	-	3128.00	-	-	5158.00
Fasole	-	-	100.00	-	725.00	-	-	825.00

În anul 1948, potrivit unui recensământ agricol, situaţia terenului arabil era următoarea:

Suprafaţa	SATELE
	Şiviţa	Tătarca	Tuluceşti
Total teren din care:	2381 ha	1183 ha	9042 ha
Agricol	2277	1128	2672
Arabil	2143	1066	2552
Islaz	50	22	-
Vii	20	39	120
Livezi	4	1	-
Păduri	30	18	1100
Neproductiv	74	30	120 plus 5150 ha lacuri

Privind organizarea agriculturii, un factor important ca influenţă l-a constituit forma de proprietate asupra terenului arabil ce a cunoscut de-a lungul timpului o adevărată evoluţie. Astfel, la început întâlnim în mediul rural proprietatea obştească asupra pământului, în cadrul obştilor săteşti ce au constituit principalul cadru de vieţuire ţărănească de-a lungul Evului Mediu.

 Ulterior, în perioada secolelor XIII-XVI, ca urmare a diferenţierilor sociale, această formă de proprietate se va destrăma în favoarea construirii marii proprietăţi funciare private (gen latifundii sau “moşii”), ce va domin sectorul agricol până la Reforma agrară din 1921, reprezentând în acest interval de timp 70% din suprafaţa arabilă.

De-a lungul acestui interval de timp sunt atestate în arealul comunei Tuluceşti mari proprietăţi funciare cum au fost: moşia mănăstirii Galata, moşia Tuluceşti, moşia Valea lui Manolache, moşia Movila Turcului, moşia Slobozia Movilei, moşia Vânători (în 1921 proprietate a d-nei M. Economu), moşia Tătarca (în 1921 proprietate a d-lui Spiru Valienatos), moşia Frumuşiţa (în 1921 proprietate a d-lui Gh. Rădulescu), moşia Ijdileni (proprietate Zoe Banchiş). Situaţia se va modifica odată cu reforma agrară din 1921, una din cele mai ample reforme de acest gen din Europa acelor vremuri, în urma căreia mica proprietate agricolă (de până la 5 ha) va deveni dominantă, reprezentând 82% din totalul suprafeţei agricole!

 Evoluţia politică din a doua jumătate a secolului XX (n.n. -instaurarea regimului comunist în ţara noastră) a condus la revirimentul marii proprietăţi funciare, dar de data asta de stat, prin operaţiunea de colectivizare a agriculturii încheiată în 1961, în urmă căreia 86% din suprafaţa arabilă a ţării va trece în proprietatea statului.

După Revoluţia din Decembrie 1989, odată cu adoptarea Legii 18, întreaga suprafaţă agricolă a revenit foştilor proprietari, mica proprietate agricolă devenind iarăşi predominantă.

 Afirmam anterior că forma de proprietate asupra terenului arabil a influenţat evoluţia sectorului agricol în domenii cum ar fi modalitatea de lucru a pământului, productivitatea şi rentabilitatea acestuia.

 Ultimele cercetări de specialitate în domeniu au demonstrat că rentabilitatea în sectorul agricol poate fi obţinută doar de marea proprietate funciară (după experienţa dovedită în statele Uniunii Europene sau în U.S.A.), singura  pe care se poate realiza o agricultură mecanizată şi care poate suporta investiţii strategice în domeniu.

 Drept urmare, în perioadele de timp când a dominat micul lot agricol de până la 5 ha (între 1921-1961) mecanizarea muncii agricole a fost aproape inexistentă.

 În 1942, şi ca urmare a unor acorduri economice încheiate cu Germania, semnalăm la Tuluceşti existenţa unor maşini agricole: 4 batoze, 3 tractoare, 3 secerători, o locomobilă şi câteva greble mecanice.

             Practic începuturile  mecanizării în sectorul agricol au loc odată cu constituirea marii proprietăţi funciare de stat ca urmare a colectivizării agriculturii.

  Referitor la Tuluceşti, în anul 1951 se va înfiinţa Staţiunea pentru Mecanizarea Agriculturii, iar în ziua de 19 februarie 1956 - “Gospodăria Agricolă Colectivă” “Drumul Socialismului”  în componenţa căreia vor intra 23 ţărani cu 8 boi, 2 cai şi 25,06 ha. La înfiinţarea acestui G.A.C.,  simbolic, ca un semn de bun augur, se primesc drept “cadou”: “10 kg de floarea-soarelui de la Vânători, 2 purcei şi un sac de floarea-soarelui de la Frumuşiţa, un plug de la Ijdileni şi un aparat de radio de la Secţia Culturală a raionului Galaţi” ⁷.

             În urma îndiguirilor din perioada 1964-1965, când se  vor obţine 12336 ha de teren, în 1965 iau fiinţă I.A.S.-urile Tuluceşti, Bădălan şi Piscicola Galaţi.

 Ca argument al ideii menţionate mai sus, în perioada 1968-1985 I.A.S.-urile Tuluceşti şi Bădălan au obţinut un beneficiu de 287 milioane lei (n.n. - la cursul valutar de atunci).

 La 13 decembrie 1970 se constituie Asociaţia Intercooperatistă Tuluceşti cu două profile:

 -           Complex de sere şi solarii încălzite, pentru producerea materialului săditor;

 -           Complex pentru creşterea găinilor ouătoare, ce va deveni în scurt timp una din principalele surse de alimentare a municipiului Galaţi şi un centru de export.

 Sub aspectul lucrărilor tehnice în domeniu, merită să semnalăm la Tuluceşti:

 -           realizarea între 1939-1941 a primelor irigaţii experimentale în judeţul Covurlui, ca urmare a hotărârii 2349/1939 a Prefectului Judeţului Covurlui;

 -           instalarea primei hidrosfere din România în aprilie 1971, menită să înlocuiască castelele de apă ce erau mai costisitoare.

Atât înălțarea primei hidrosfere, cît și nivelul ridicat al producțiilor în legumicultură, cultura cerealelor și, mai ales, în zootehnie, au determinat conducerea județului să propună Președintelui României să viziteze comuna Tulucești, vizită ce a avut loc în ziua de 12 mai 1971. După această vizită, în scurt timp, hidrosferele confecționate la Galați se înălțau pe întreg teritoriul României.

  Și ca să fim cât mai aproape de adevăr, bătuți de vânt și arși de soare, câțiva țărani pricepuți din Tulucești au contribuit din plin la rezultate agricole deosebite, apreciate local dar și peste limitele județului.

Astfel:

-          Ocheșelu Nicolae, președintele C.A.P. Șivița, era în stare să se mute în câmp pentru realizarea lucrărilor agricole la timp și de calitate. Astfel, într-o toamnă târzie, trebuia sa aibă loc ședința Comitetului Comunal de Partid privind  încheierea campaniei agricole de toamnă. Își anunțase prezența și Primul Secretar Constantin Dăscălescu. Când să înceapă ședința lipsea Ocheșelu Nicolae. Supărat, primul secretar a hotărât să ținem ședința pe câmp. Când am ajuns pe câmp, zeci de cooperatori, în frunte cu președintele Ocheșelu și salariații C.A.P., scoteau cocenii la marginea lanului de porumb. Din urmă arau tractoarele. Am intrat și noi la muncă. Primul Secretar căra câte patru maldări de coceni caci ne grăbeau din urmă tractoarele. Târziu, spre miezul nopții, treaba era gata. Două damigene cu vin ne-au făcut să nu mai simțim efortul. Un chiot lung marca și sfârșitul campaniei agricole. Către seara următoare, nepăsător la efortul nostru, pământul a îmbrăcat mantia iernii. Drept „pedeapsă” Ocheșelu a fost „sancționat” cu fotografia sa la Panoul de Onoare al Galațiului de la intersecția Străzii Brăilei cu Strada George Coșbuc.

-          Tudor Andrei, președintele C.A.P. Tulucești, nu folosea mașina unității. Toată ziua era în câmp cu șareta căci, zicea el, „eu trebuie să trec pe la toate echipele. Benzina costă scump”.

-          Severin Panaghie, brigadier la Ferma Nr. 2, avea în fermă și vie și culturi de câmp. Făcea multe lucruri deosebite. Un lucru i-a adus prestigiul: în luna septembrie, când piața era plină de pepeni, el îi culegea, îi aducea în magazie, îi învelea cu paie și când timpul se răcorea, îi încărca în vagoane și îi trimitea în nordul țării. Într-o dimineață, stând rezemat de stâlpul porții, ne-a spus suflând din greu: „Vreau să plec la câmp, însă nu-ș ce are ceasul ăsta. Vrea să steie.” La prânz, avea doliu la poartă. N-a mai ajuns pe câmp. Îi stătuse ceasul.

-          Bratu Ioniță, brigadier la Ferma de vie Nr. 3, obținea rezultate dintre cele mai mari din județ. Pentru acest lucru i s-a propus să se înscrie la Liceul Agricol. El „nu și nu”. „Nu mă duc, domnule, nu mă duc! Te pomenești că după aceea m-oi duce și la facultate. Și dacă nu mai obțin aceleași producții oamenii or să zică: Io-te, bre, a ajuns țăranul inginer și-i vai de capul lui. Așa, cu producțiile ăstea mă invită toți să-mi strângă mâna”.

Și mai erau și alți brigadieri la fel de buni. Acestea făceau ca C.A.P. Șivița să fie mereu pe locurile 2-3 pe județ, iar C.A.P. Tulucești pe locurile 3-4. Păstrăm în Muzeu Chemarea la Întrecere a C.A.P. Tulucești către toate unitățile agricole din țară. Aceasta a marcat, cu adevărat, recunoașterea valorii muncii.

După 1989, prin adoptarea Legii 18, întreaga suprafaţă agricolă a revenit foştilor proprietari, situaţie ce a condus la un regres în domeniul muncii mecanizate şi al productivităţii obținute la hectar.

Dar imediat după intrarea în proprietate asupra terenurilor s-a trecut la o nouă formă de organizare, înființarea de asociații agricole. Nu toate însă au și obținut rezultate notabile de la început. Ajutorul statului, sfaturile specialiștilor, propria experiență, toate au condus iarăși la o permanentă creștere de la un an la altul.

Descriind activitatea inginerului Economu Valentin, trebuie să arătăm că valoarea lui s-a reliefat și la nivelul întregii comune.

După ce s-a intrat în posesia pământului, acesta, împreună cu alți câțiva inimoși și pricepuți ingineri, cu foști șefi de ferme, cu economiști, într-o deplină înțelegere s-a pornit la organizarea de asociații agricole după cum urmează:

-          S.C. Agrobratu SRL – 155 ha= Bratu Vasile

-          S.C. Prestatorul SRL – 536 ha= Bratu Petrică

-          S.C. Agroind S.A. – 1417 ha= Stoian Aristița

-          S.C. Euroferma 2007 SRL – 72 ha = Stoian Aristița – în arendă

-          S.C. Stoian Arisagro SRL – 67 ha = Stoian Aristița

-          S.C. Agriserv SRL – 1285 ha = Bercaru Gheorghe

-          S.A. Speranța – 225 ha = Munteanu Alexandrina

-          S.A. Luceafărul – 394 ha = Munteanu Bogdan

-          S.A. Voința – 85 ha = Ciobanu Tinca

-          S. C. Euroagra Speranța – 104 ha = Stoian Aristița

-          S. A. Agrotar – 114 ha = Stoian Emil

-          S.C. GEAKY SRL – 74 ha = Alexe Gică

-          S.C. MOTOPROFIT – 11 ha = Păun Nicu

Buna înțelegere a avut loc și la împărțirea mijloacelor fixe ale C.A.P.-urilor Tulucești și Șivița astfel că, încă de la început, fiecare asociație a pornit la drum cu un minim de utilaje, de sedii proprii și spații pentru depozitarea producției. Toate acestea au făcut ca an de an activitatea să fie mai bine organizată, rezultatele mai bune. Asociațiile ”Prestatorul” și ”Agroind” au preocupări deosebite și în cultivarea cerealelor pentru sămânță, atât pentru nevoile proprii, cât și, mai ales, pentru Centrul de Semințe, ceea ce sporește veniturile membrilor asociați.

            Producțiile la hectar în anul 2011 sunt edificatoare.

Asociația agricolă ”Agroind”:

Nr. crt.	Cultura	Kilograme/hectar
1	Grâu sămânță	4158
2	Grâu consum	4252
3	Orzoaică primăvară	2810
4	Orz toamnă	4100
5	Floarea-soarelui	2367
6	Porumb  (estimat)	5000
7	Coreandru	1029
8	Rapiță ulei	2166

Asociația agricolă ”Prestatorul”:

Nr. crt.	Cultura	Kilograme/hectar
1	Grâu consum	4650
2	Rapiță ulei	2845
3	Floarea-soarelui	2500
4	Porumb (estimat)	4200

                 O activitate care aducea mari venituri în cele două C.A.P.-uri era aceea din domeniul legumicol. Cele două ferme speciale de legume ale C.A.P.-urilor asigurau mare parte din cerințele Galațiului, însă cea mai mare cantitate mergea la export și în  industrializare.

                  În ultimii ani începe și dezvoltarea acestui sector. S.C. Agrobratu alocă anual suprafețe din ce în ce mai mari acestei culturi obținând și venituri pe măsură.

 Viticultura

                 Cultura viţei de vie se bucură de o bogată tradiţie în spaţiul carpato-danubiano-pontic, însemnări despre această cultură găsim încă din Antichitate în izvoarele istorice române care se referă la domnia regelui dac Burebista.                    

                  De-a lungul timpurilor, soiurile cultivate se diversifică, alături de cele indigene, întâlnim soiuri nobile sau producătoare înnobilate.

                  În 1885, producţia viilor s-a prezentat după cum urmează:

   

Satul	Suprafaţa cultivată	Producţia		TOTAL
		negru	alb
Tuluceşti	47.57	1558	10716	12274
Odaia Manolache	2.00	182.4	608	790.4
Foltanu	95.36	4104	16834	20938
Cişmele	30.500	1216	4560	5776
Total	175.43	7060.4	32718	39778.4

 

        În anul 1937, din declaraţiile privind producţia de vin, rezultă o producţie medie de:

 50 litri la o suprafaţă de 28 de arii,

 20 deca la o suprafaţă de 29 arii, 

 100 deca la o suprafaţă de 45 arii,

 300 deca la o suprafaţă de 100 arii, iar soiurile cultivate erau producătoare direct (majoritară) şi altoită indigenă³.

        După al doilea război mondial, în perioada deceniilor 7-8-9 ale secolului XX, se va ajunge la producţii de la 3000-3500 kg/ha la 10000- 12000 kg/ha şi chiar 14000-15000 kg/ha.

       În anul 1978 ia ființă Asociația de Vie Vânători, la care se afiliază comunele Vânători, Tulucești și Frumușița. Se începe o intensă activitate de amenajare a terenului pentru vii și de îmbunătățire a soiurilor de struguri. Pe coastele abrupte, unde altă dată se încălzeau șerpii la soare, într-un timp deosebit de scurt, au apărut terase însorite și struguri care au luat drumul concursurilor nașionale. În competiție cu vechile podgorii românesti, strugurii tulucenilor au adus o medalie de aur, una de argint si două de bronz. Doi țărani inimoși erau mândria viticultorilor: președintele Tudor Andrei și brigadierul Bratu Ioniță care ar fi fost în stare să meargă pe jos până acolo unde afla că se cultivă soiuri noi. Producțiile de 14-15 000 de kg pe hectar erau suflet din sufletul lor.

       La momentul actual, pe raza comunei Tuluceşti există aproximativ 646 ha vie, exploatate individual de către fiecare proprietar în parte. Din păcate însă, despre via din Tulucești se cam vorbește la trecut. Vii cu adevărat bune – dacă mai sunt ceva mai mult de 100 de hectare. Vechile producții mari au rămas istorie.

       Dar tulucenii sunt întreprinzători și luptători. Sătenii au început să realtoiască viile bătrâne și să își pună problema unor noi plantații. Priceputul economist Petrică Bratu, lucrător ani buni în domeniul viei și vinului, are în vedere organizarea unei plantații moderne pe 40 de hectare.

 

Creşterea animalelor

 

       Ramura de bază a agriculturii, a cunoscut de-a lungul timpului evoluţii oscilante, însumând perioade de ascensiune, dar şi de regres, datorate unor maladii (gen epizotii) sau evoluţiei economice la nivel naţional, surprinse în cifrele statisticilor existente în decursul vremii.

        Astfel, în anul 1886, în Tuluceşti erau inventariaţi la populaţie un număr de 9 cai şi 300 de boi.

 În preajma celui de-al doilea război mondial, cu ocazia rechiziţiilor pentru Regimentul 3 Artilerie Grea şi 11 Dorobanţi, erau rechiziţionaţi din Tuluceşti un număr de 7 cai şi 1 iapă.

        Recensământul din anul 1948, la care am făcut dese referiri anterior, prezintă pentru Tuluceşti următoarea situaţie:

 

Specia	Satele
	Şiviţa	Tătarca	Tuluceşti
Cabaline	181	41	72
Bovine	885	281	687
Ovine	2852	801	856
Porcine	332	62	105

Evoluţia taurinelor în perioada 1983-1987 a fost următoarea:

Anul	Tuluceşti		Şiviţa		Gospodăriile populaţiei
	Total	Vaci+junici	Total	Vaci+junici	Total	Vaci+junici
1983	1248	800	1296	853	361	176
1984	1269	754	1339	810	357	164
1985	1341	750	1537	800	402	189
1986	1398	702	1537	800	449	203
1987	1556	730	1606	830	516	220

Rezultatele obţinute în acest domeniu au făcut ca Tuluceştii să fie evidenţiaţi în condiţiile vremii prin: “Ordinul Muncii clasa I, Meritul Agricol clasa I, medalii de aur, argint şi bronz, iar într-o ierarhie a comunelor din judeţul Galaţi ocupând: locurile 2 şi 3 la producţiile agricole şi locul 4 la producţia de lapte”⁴, iar Asociația Avicola Șivița – evidențiată și medaliată ani la rând – s-a situat permanent pe locul II pe țară la producția de ouă pe cap de pasăre.

             După 1989 situaţia a înregistrat un regres datorat evoluţiei economice în general şi lipsei de timp îndelungat a unei strategii în domeniul agricol în condiţiile desfiinţării fostelor C.A.P.-uri şi I.A.S.-uri şi a marii proprietăţi (n.n. - de stat), realitatea prezentându-se astfel:

 

Categoria de animale	Tuluceşti	Şiviţa	Tătarca
BOVINE	349	301	90
PORCINE	925	632	243
OVINE	790	1256	354

La sfârșitul anului 2011 situația creșterii animalelor era următoarea:

Satul	Nr. gosp.	Bovine	Cabaline	Ovine	Păsări
Tulucești	1269	161	102	757	12298
Șivița	821	91	187	335	9517
Tătarca	252	17	30	322	3509
Total	2342	269	319	1414	25324

După cum se poate vedea, la nivelul gospodăriilor populației, se observă o involuție în creșterea animalelor.

Totuşi, este demn de remarcat că simţul întreprinzător generat de o economie de piaţă bazată pe concurenţă a condus la o evoluţie calitativă şi cantitativă în anumite sectoare, cum este cazul societăţii comerciale Avicola Şiviţa care : “Pentru anul 1996 a avut un program de creştere a 129000 găini ouătoare şi a realizat 138000 capete. La producţia totală de ouă a avut în program realizarea a 16500000 şi a realizat 23350000 bucăţi. Au avut în program să se realizeze 215 ouă pe cap de pasăre şi s-au realizat 312 bucăţi” ⁵. Dar iarăși, din păcate, acestea toate au dispărut recent, așteptând o mână pricepută, un suflu economico-financiar. Apare, de undeva, un priceput?

             Pescuitul

             A reprezentat una din ocupaţiile de bază ale locuitorilor acestei zone încă din preistorie, sub influenţa cadrului natural (lacuri, iazuri, gârle) şi a bogăţiei în peşte a reţelei hidrografice.

 Tot legat de această activitate (n.n. - pescuit) a avut loc, după cum am amintit deja într-un capitol anterior şi începutul domniei legendarului voievod Petru Rareş (1527-1538 şi 1541-1546), care ar fi fost, potrivit cronicarului Ion Neculce “măjar” (n.n. - în sensul de mare proprietar al unei zone piscicole). De altfel, documentele vremii evidenţiază bogăţia faunei piscicole a Brateşului şi a bălţilor şi a gârlelor sale, prin peşte şi raci din belşug “în câtime multă”.

Amploarea pescuitului în viaţa economică a comunei Tuluceşti în epoca contemporană este demonstrată indirect şi cu ocazia rechiziţiilor pentru armată din anul 1938, când cifrele evidenţiază o adevărată “flotă” compusă din 14 barcaze şi 37 dube înscrise la Căpitănia Portului Galaţi.

În anul 1948 începe exploatarea superioară a peștelui. Se amenajează bazine de creștere reproducători, bazine de creștere a puietului și primele brigăzi piscicole pentru tineret. Cel mai experimentat pescar din brigăzile de adulți avea în instruire o brigadă de tineret organizată și condusă de un tânăr care lucrase până atunci în brigăzile de adulți.

 Ulterior, în perioada 1960-1964, datorită îndiguirilor şi a pescuitului masiv, “valoarea anuală a peştelui pescuit se va ridica la ceva mai mult de 1 milion de lei (n.n. - la cursul acelor ani), în timp ce valoarea peştelui din iazul amenajat Brateş se ridica după aceea la 30-35 milioane de lei anual” ⁶ . În 1965 pentru I.A.S. Piscicola se amenajează un iaz cu crescătorii de puiet de crap cu suprafaţa de 2436 ha. În prezent, iazul neaparținând de comuna Tulucești, ne exprimăm doar părerea că, și aici, o minimă investiție ar putea revigora creșterea și exploatarea industrială a peștelui.