Aruncând o privire și asupra istoriei Brateșului, amintim ca în urmă cu aproape 40 de milioane de ani, Sudul Europei era scăldat de întinsa mare Tetys, că apoi alte 10 mări au  tălăzuit pe aceste locuri, că între timp a apărut și aproape au dispărut Munții Hercinici, din care au mai rămas doar Munții Dobrogei.

Altitudini de 3-4 metri la punctul Ghimia și balta Somova, de 6-8 metri în bălțile Spia și Dadovu, ne conduc către ideea că Brateșul a fost un lung golf marin ce ținea mult mai spre nord de Tulucești.

Ideea pare să fie susținută și de geograful sas George Reichersdorf¹⁸. Acesta, în anul 1550, a întocmit o hartă a sudului Moldovei și a gurilor Dunării. Harta este valorificată istoric prin consemnarea Galațiului ca localitate notată cu trei turnuri. După părerea noastră marea importanță este însă din punct de vedere geografic. Pe hartă, Prutul intră și iese din Brateș pentru a se vărsa in Dunăre.

Harta lui George Reichersdorf- 1550

De aici se desprind câteva lucruri deosebite:

-          Dacă Prutul se vărsa în golful marin Brateș, atunci grindurile de pe mijlocul albiei Brateșului (Grindul Mare, Grindul Petreasa, Florentul, Plăcinta, Rogoazele, Spia, Tinosul...) s-au format prin depuneri aluvionare aduse de Prut;

-          Grindurile de sub povârnișurile din sânga și dreapta Prutului (Bostanu, Bernea, Cojocaru, Stoica, Grindul Mic...) s-au format prin aluviunile de coastă;

-          Aluviunile danubiene și lanțul hercinic au separat golful de mare, iar aluviunile comune ale Prutului și Dunării au separat râul de lac, Prutul croindu-și altă albie, pe aceleași coordonate de altitudine.

Moise Pacu notează și el: ”vechi și lung golf marin, este cel mai mare lac interior al României... Lungimea 13 km, lățimea maximă 10 km, lățimea minimă 200 m. Brateșul are în el raci și pești în mare câtime”.

Ideea este susținută și de G. Asachi care arată: ”Râul Prut, ... agiungând aproape de amiază a țării, mai înainte de a se revărsa in Dunăre, respinse fiindu-i apele..., formează un lac pronomit Brutis sau Bratiș...Râpa răsăriteană a lacului se mărginia cu codrii Tigheciului, spre amiazăzi se deschidea luciul apelor lacului, unde prin câteva arinișuri și insulițe tufoase se vedeau colibi pescărești, între cari întrețineau comunicațiunea luntrii ușoare”. Despre locul unde-și avea Petru Rareș barca sub dealurile Basarabiei, atunci când se întorcea de la vânătoare, din codrii Tigheciului, găsim notat următoarele: ”...a ajuns la malul lacului, unde îl așteptau barca și un luntraș”, ceea ce arată că Brateșul era până sub povârnișul basarabean.

Activitatea antropică (secarea lacului Brateş) a făcut ca movilele, capurile, grindurile şi o bună parte din albiile gârlelor foarte adânci (Morii, Petreasa) mai au astăzi adâncimi de până la 1 metru.

Pe lângă aspectul pozitiv al secării Brateșului privind redarea terenului pentru agricultură, pe lângă sporirea producției de pește prin creșterea intensivă a peștelui în iazul amenajat, secarea acestuia a avut și un rol negativ. Apa Brateșului era o contrapondere la pânza freatică de sub povârniș și un factor de atragere a norilor în perioada de vară. Odată cu secarea acestuia s-a retras și apa freatică de sub povârniș, iar terenul de deasupra acesteia s-a prăbușit în golul rămas. Așa zisa alunecare dintre Galați și Tulucești este o prăbușire în golul lăsat de apa absorbită de Brateșul în desecare, deoarece nivelul solului de pe Brateș se afla mai jos fața de nivelul apei de sub povârniș.

1. CLIMA

Este influenţată de aşezarea geografică a teritoriului, de relief şi de circulaţia generală a atmosferei, încluzându-se în provincia climatică continentală, ţinutul climei de câmpie, subţinutul climei de lunci şi bălţi. Este vorba de un climat temperat-continental, caracterizându-se vara prin predominarea timpului senin, uscat şi călduros, ca rezultat al continentalizării maselor de aer continental-estice şi mai puţin sudice, sub influenţa valorilor mari ale bilanţului radiativ şi caloric.

Temperaturile se înscriu în media plurianuală calculată pe o durată de 60 de ani, pentru Galaţi fiind de 10˚3’C cu 22˚2’ pentru media lunilor iulie şi -3˚C pentru lunile ianuarie.

Facem precizarea că datorită Prutului, iarna, temperaturile din luncă sunt cu 1˚-3˚ mai scăzute ca pe terasă şi cu 2˚-3˚ mai mici ca la staţia meteorologică din Galaţi. Izotermele lunii ianuarie coboară sub limita maximă a minimei pe judeţ (-4,0˚), iar izoterma lunii iulie are temperaturi medii sensibil mai mari de 22˚C, ajungând în mulţi ani la aproape 23˚C.

Vânturile* predominante sunt cele din sectorul nord-estic, cu o frecvenţă de 19,8%, urmând apoi cele din sectorul nordic cu 16,1%, sud-vestic cu 14,7% şi sudic cu 10%.

Calmul însumează 12% anual, valoarea cea mai mare înregistrându-se toamna, în lunile septembrie şi octombrie.

Precipitațiile sunt de tip continental şi cad în cantităţi foarte variabile, la intervale mari şi neregulate, fiind mai abundente la începutul verii, în lunile mai-iunie.

Valorile medii de precipitaţii se înscriu între 350-380 mm/an, cu mult sub media pe judeţ, situaţie influenţată şi de secarea Brateşului şi defrişarea pădurilor din baltă şi a stufului. Astfel, s-a ajuns în anii 1985-1987 şi la limita de 300 mm/an, fiind printre cele mai sărace din judeţ.

B.                 SOLURILE

Majoritatea tipurilor de sol au roca parentală löessul, mai puţine fiind formate pe argile şi pe marne. La cele mai multe predomină textura nisipoasă şi mai puţin cea argiloasă.

Tipurile de sol întâlnite în perimetrul agricol al comunei Tuluceşti sunt formate din tipuri cernoziomice zonale, castaniu şi ciocolatiu în zona Miloş-Mălina, cernoziom levigat în zona Ghilanu-Lozova-Târnăşoaia, şi frecvent cernoziomurile carbonatice degradate întâlnite pe locurile unde eroziunea n-a acţionat prea mult.

E. VEGETAŢIA

Aparţine în cea mai mare parte pajiştilor stepice cu graminee şi diverse ierburi xerofile, determinate de condiţiile de climă precum şi de substratul litologic, alcătuit din löess.

Predomină grupări de Poa bulbosa (firuţa cu bulbi), Artemisia austriacă (peliniţa de stepă), Cynodon dactylon (pir gros), Festuca Vallesiaca (păiuş), Agropiron Cristatum (pir crestat). Elemente xerofiale pătrund din stepele orientale euro-asiatice cum sunt: Stipa lessingiana (colilia), Adonis wolgensis (ruscuța), Centaurea orientalis (măturica).

Mai întâlnim: Equisetum palustre (coada calului), Cecatoca ipussarenarius (ciulinii), Primula officinalis (ciuboţica cucului), Achillea setaceea (coada şoricelului), Lamium maculatum (urzica moartă), Taraxacaum oficinalis (păpădia), Papaver Rhocas (macul de câmp), Setoria viridis (mohorul), Matricaria chamomilla (muşeţelul).

Vegetaţia lemnoasă este de silvostepă, caracterizată prin prezenţa: Rubinia pseudoccacia (salcâmul), Quercus pedunculiflora (stejarul brumăriu), Prunus spinosa (porumbarul), Rosa Gallica (măceşul), Rubus caesisus (murul), Crataegus monagyna (păducelul).

În zona Brateşului, a gârlelor Belciugul Mare, Belciugul Mic, Curcubeta cresc: Phragmites communis (stuful), Typha angustifolia (papura), Salicetum albae-fragilis (salcia), Plopulus nigra (plopul), Plantage maritime (pătlagina), Nuphar luteum (nufărul galben).

F. FAUNA

Zonei de Sud a Moldovei îi este specifică fauna de stepă şi silvostepă, dominantă fiind prezenţa rozătoarelor, care-şi fac adăposturi şi cămări subterane: Citellus citellus (popândăul), Cricetus cricetus (hârciogul), Spalax leucodon (orbetele, cârtiţa sau căţelul pământului).

Dintre păsări, cele mai frecvente sunt: Coturnix coturnix (prepeliţa), Perdix perdix (potârnichea), Melano coriphocalandra (ciocârlia), Phosianus colchicus (fazanul), Corvus cornix (cioara), Pica pica (coţofana), Paruş lugubris (piţigoiul), Staenus vulgaris (graurul), Luscinia magarhyuches (privighetoarea), Cuculus cantorul (cucul).

Dintre reptile: Elaphe quatuorlineata pallas (şopârla), şarpele de apă, şarpele de casă (natrix natrix).

Ca amfibieni întâlnim: Bufo viridis (broasca râioasa comună), Pelobates fuscus (broasca de pământ).

Pe terenurile înalte găsim: căprioara (capreolus capreolus), dihorul (Vormela perequsua, vulpea (Canis vulpes), mistreţul (Sus scrofa), ariciul (Elinoceus europeus).

Fauna piscicolă este caracterizată prin numeroase specii de peşti, cum ar fi: somnul (Silurus glanis), crapul (Cyprinus carpio), ţiparul (Misgurnus fosilis), roşioara (Scardinius erythrophthalmus), plătica (Abramis brama), carasul (Carassius auratus gibelio), şalăul (Perca fluviatilis), ghiborţul (Accernina cornus), obleţul (Alburnus alburnur), ştiuca (Esos lucius).

*) Lexicon=    vânturi nordice şi nord-estice – numite Crivăţ

                        vânturi sud-estice – Austrul sau Traistă Goală

                        vânturi sudice – Băltăreţul