PERIOADA ROMÂNIEI MARI

 1918-1922 - primar STAN SEVERIN;

 1922-1924  - primar LUCA GHEORGHIU - impus de Partidul Poporului al generalului (ulterior mareşal) ALEXANDRU AVERESCU;

 1924-1926 - primar STAN SEVERIN;          

 1926-1929 - primar ION BRATU (“Nică a lui Gheorghe Bratu”) ales pe listele Partidului Naţional Ţărănesc, pentru care a şi pierdut o mare parte din averea sa;

 1929-1934 - primar GHEORGHE GIURGEA - ce s-a dovedit un bun administrator al veniturilor comunei, asigurând, în ciuda Marii Crize Economice (ce începe din 1929) o balanţă pozitivă a acestora. Astfel:

- în 1932 - venitul comunei era de 126.280 lei, iar cheltuielile de 91.883 lei;

             - în 1933 - veniturile comunei erau de 171.644 lei, iar cheltuielile de 168.744 lei;

             - în 1934 - venitul comunei era la nivelul sumei de 281.897 lei, iar cheltuielile de 189.004 lei.

 1934-1938 - primar VASILE GORE - în ciuda faptului că provenea din pătura săracă a locuitorilor comunei Tuluceşti, mandatul său a însemnat o perioadă de prosperitate în evoluţia situaţiei comunei Tuluceşti, şi în contextul revenirii şi ascensiunii vieţii economice româneşti (n.n. - anul 1938 fiind considerat şi la momentul actual un element de vârf al economiei naţionale, caracterizat  între altele şi prin faptul că moneda naţională – leul - era valută forte în acea perioadă). Bun patriot (toată familia sa purta costumul popular specific zonei Brateşului- unul dintre acestea se află în colecţia Muzeului Judeţean de Istorie Galaţi; iar la “deregul” casei sale flutura permanent un steag al României Mari), s-a implicat într-o serie de importante acţiuni edilitare, între care amintim:

             - ridicarea unei noi clopotniţe la biserica din sat;

             - realizarea recensământului populaţiei, în colaborare cu echipa studenţilor (“echipa regală” - n.n.) din Bucureşti şi Iaşi, sub patronajul Institutului de Sociologie Român, condus de reputatul D. Gusti;

             - lucrări de consolidare a şoselei naționale;

     - înlocuirea salcâmilor din curţile sătenilor cu pomi fructiferi.

 1938-1939 - primar NEDELCU CHIRĂNUŞ;

 1939-1941 - primar MARIN DOGARU, preocupat de agricultură şi zootehnie, în timpul mandatului său, prin Hotărârea 2349/1939 - Prefectura Judeţului Covurlui organizează la Tuluceşti  primele irigații experimentale în județul Covurlui.

 1941-1942 - primar VASILE GORE.

 

 CONCLUZII

 După 1918, există sentimentul general că România Mare trebuie să fie o Românie nouă. Asta însemna abandonarea societăţii tradiţionale şi anarhice, racordarea la fluxul civilizaţiei europene.

 Deşi procesul de reconstrucţie a societăţi româneşti a beneficiat de toate elementele de modernitate care s-au făcut resimţite în lume, lumea satului a rămas încremenită în tiparele ei conservatoare. Noul pătrunde aici cu greutate, îndeosebi datorită tinerilor care învăţau la oraş. Jumătate din ţărani sunt însă în continuare analfabeţi, comparativ cu o treime dintre orăşeni.

 Legea agrară din 1921, care i-a împroprietărit pe ţărani, a îmbunătăţit pentru un timp situaţia materială a acestora. Satul începe acum să-şi contureze un centru civic, alături de piaţă (locul unde se adunau oamenii duminica) şi de biserică apar acum edificii ca: primăria, căminul cultural, şcoala, prăvălia, cârciuma sau chiar monumentul eroilor.

Un mod frecvent de a petrece timpul liber, indiferent de starea socială, era cititul presei şi chiar participarea la diferitele concursuri organizate de ziare. Printre publicaţiile la care erau abonaţi locuitorii comunei Tuluceşti amintim aici “Pe căile străbunilor” sau “România administrativă”, ale căror abonamente costau primăria suma de 120 lei (în 1925).

 Evoluţia aparatului administrativ al comunei Tuluceşti a fost influenţată şi de viaţa politică a vremii, şi de implicare partidelor politice: Partidul Poporului, P.N.T., P.N.L., care impun sau schimbă edilii comunei în funcţie de interesele partinice.

 Printre figurile centrale ale perioadei 1918-1940 se impun: STAN SEVERIN, ce a condus aparatul administrativ al comunei Tuluceşti în intervalul cuprins între anii 1906-1926, fiind considerat un continuator al activităţii lui IANCU SIMA (1861-1906) şi care s-a dovedit duhovnicul şi sfătuitorul celor mai multe neînţelegeri, fiind totodată şi preşedintele băncii populare din comună, membru în comisia de aliniere a satului, preşedinte al Comisiei comunale zootehnice.

 S-a implicat în reglementarea regimului armelor de foc (în conformitate cu Legea Nr. 281/21.XII.1924 - potrivit căreia “toţi locuitorii din comună, sunt datori ca până la 15 februarie 1925, să ne declare la primărie, toate armele ce le are în casa sa” ⁵), a luat măsuri pentru îmbunătăţirea alimentării cu apă a locuitorilor comunei Tuluceşti şi pentru reglementarea păşunatului pe islazul comunal, în conformitate cu ordinul prefectului Nr. 182/1925, care stipula “a nu primi armăsari pe islazul comunal, dacă nu vor avea certificate eliberate de domnul medic veterinar” ⁶.

  VASILE GORE, primar între 1934-1938 şi 1941-1942, ce s-a remarcat prin măsurile amintite anterior, MARIN DOGARU, primar între anii 1939-1941, în timpul mandatului său desfăşurându-se primele irigaţii experimentale în judeţul Covurlui.

 Apropierea celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945) pune aparatul administrativ local în faţa unor noi probleme:

 -           manevrele militare - în perioada 9-17 septembrie 1938 ale Regimentului 3 Artilerie Grea, condus de colonelul Vasile Gavrilescu, se materializează prin trageri pe raza comunei Tuluceşti;

 -           rechiziţii pentru armată de: cai pentru Regimentul 11 Dorobanţi - Galaţi (4 cai + 1 iapă) şi Regimentul 8 Călăraşi (3 cai), cât şi ambarcaţiuni navale (14 barcaze +37 dube - înscrise la Căpitănia Portului Galaţi).

  ROMÂNIA POSTBELICĂ

 ANII REGIMULUI DICTATORIAL COMUNIST (1945-1989)

 

 1945-1946 - primar ŞTEFAN D. BOTEZ (deşi nu era de loc din Tuluceşti, a funcţionat în perioada 1932-1945 ca notar al primăriei), s-a remarcat prin preocuparea sa permanentă pentru îmbunătăţirea nivelului de sănătate al locuitorilor comunei Tuluceşti, luând  măsuri de eradicare a malariei (popular – “boala frigurilor” - n.n.);

 1946-1947 - primar GRIGORE MÂNDRU;

 1947-1948 - primar ATANASIU MANEA - bun gospodar, de o  hărnicie şi cinste deosebită;

 1948-1949 - primar TĂTUC CORCIOVEI - ţăran sărac, “cu ceva cunoştinţe despre citire şi scriere”, care s-a dovedit  a fi neascultător cu directivele venite de la “centru” P.M.R. (n.n.- Partidul Muncitoresc Român);

 1949-1950 - primar PARASCHIV LEPĂDATU - ţăran sărac, analfabet, fost paznic al animalelor pe grindurile Brateşului (semna actele cu o parafă ce o purta la ciubotă);

 1950-1951 - primar DUMITRU JĂGHIUŢĂ - absolvent a două clase primare, fost om de serviciu la şcoala din Tuluceşti;

 1951-1952 - primar ION PODAŞCĂ;

 1952 - primar ION STOICHICI, s-a remarcat prin iniţiative în domeniul cultural (înfiinţarea unei “tabere de curte” pentru elevi, debutul chestionarului monografic al şcolii comunei, colectări de piese pentru un viitor muzeu al satului, pregătirea elevilor slabi);

 1952-1953  primar GRIGORE MÂNDRU, s-a remarcat prin campania de alfabetizare  a sătenilor, debutul lucrărilor de aliniere pe străzi, înfiinţarea S.M.T.-ului (n.n. - Staţiunea de mecanizare tehnologică);

 1953-1956  primar ION STOICHICI;

 1956-1958 - primar FAILER CONSTANTIN, alogen, provenind din mediul muncitoresc din Galaţi;

   1958-1959 - primar VASILE BRÂNZĂ, prin strategia sa va asigura prosperitatea locuitorilor comunei Tuluceşti, datorită aducerii unor rase superioare la C.A.P. -ul local, măririi suprafeţelor cultivate cu legume şi exportul masiv al acestora;

 1959-1960 - primar CATANĂ GHEORGHE - învăţător;

 1960-1964 - primar VASILE BRÂNZĂ;

 1964-1966 - primar NECULAI MÂNDRU, personalitate de înaltă ţinută morală şi organizatorică;

 1966-1967 - primar IACOMI GIUSEPE;

 1967- primar VASILE BRÂNZĂ;

 1967-1969 - primar IACOMI GIUSEPE;

 1971-1972 - primar IACOMI GIUSEPE;

 1973-1975 - primar SIMIRAŞ IONEL;

 1975-1977 - primar VLAD DUMITRU;

 1977-1983 - primar VLAD DUMITRU;

 1984-sept. 1989 - primar POSTOLACHE MIHALACHE;

 Sept. 1989- 1990 - primar MUNTEANU RADU.

  CONCLUZII

 În baza înţelegerilor dintre Aliaţi, în cadrul Conferinţei de la Moscova (noiembrie 1944), România a fost abandonată de anglo-americani sferei de influenţă sovietice: I. V. Stalin şi W. Churchill au stabilit o împărţire a Balcanilor cunoscută sub numele de “acordul procentajelor”, potrivit  căruia sovieticii urmau sa aibă un procent de influenţă de 90% în România.

 Era semnalul extern al începutului sovietizării ţării, ce s-a materializat odată cu data de 6 martie 1945, când trimisul lui Stalin, Andrei Vîșinski, a impus ca prim ministru un om al Moscovei: Petru Groza, ce va instaura un guvern dominat de comunişti.

 Printre măsurile realizate în această guvernare merită reamintite:

 -           reforma agrară din 1945, cerută de soldaţi şi ţărani;

 -           epurarea şi schimbarea radicală a competenţei aparatului de stat;

 -           crearea primelor lagăre de deţinuţi politici;

 -           înfiinţarea Sovromolurilor (n.n. - societăţi mixte sovieto-române);

 -           suprimarea presei democratice;

 -           înfiinţarea tribunalelor populare;

 -           abolirea monarhiei, prin abdicarea forţată a regelui Mihai I la 30 decembrie 1947 şi proclamarea Republicii Populare Române;

 Instaurarea Stalinismului politic s-a materializat prin:

 -           crearea partidului unic - numit Partidul Muncitoresc Român;

 -           naţionalizarea întreprinderilor;

 -           etatizarea băncilor;

 -           colectivizarea agriculturii (în 1962 - 96% din terenurile arabile ale ţării au fost colectivizate - n.n.);

 -           înfiinţarea Securităţii - ca poliţie politică (în 1948 - n.n.);

 -           adaptarea modelului cultural sovietic - proletcultismul;

   

 În plan local, aparatul administrativ al comunei Tuluceşti a resimțit influenţa măsurilor adoptate în această perioadă la nivel central.

 Astfel, asistăm din păcate la situaţii hilare, când sunt impuşi în postura de edili analfabeţi sau alogeni, care caricaturează demnitatea de primar ca şef al administraţiei locale.

 În natura lucrurilor, întâlnim şi în această perioadă grea, de tristă amintire, figuri remarcabile între care menţionăm pe:

 ŞTEFAN D. BOTEZ - ce s-a remarcat prin preocuparea sa pentru îmbunătăţirea nivelului de sănătate al locuitorilor comunei Tuluceşti;

 ION STOICHICI - preocupat de ridicarea nivelului cultural al locuitorilor comunei Tuluceşti, dar care va fi înlocuit din cauza nerealizării “cotelor” de la săteni, şi eşecului în realizarea G.A.C.-ului (Gospodării Agricole Cooperatiste- n.n.) reprezentând doar 23 de ţărani şi o suprafaţă arabilă de 25,06 ha;

 VASILE BRÂNZĂ - care se va remarca prin iniţiativa sa în domeniul legumiculturii moderne şi a naturalizării raselor superioare de animale în gospodăria C.A.P.-ului local.